sâmbătă, 11 decembrie 2010

Renunt la viata virtuala :)

De acum inainte renunt la internet. La tot ce inseamna viata virtuala. Nimic nu e real...

vineri, 10 decembrie 2010

Home sweet home

Cam asa as vrea sa arate apartamentul meu. Da vreau apartament, nu casa

joi, 9 decembrie 2010

colours

Deduction

L: Comporta-te cu ceilalti asa cum ai vrea ca si ei sa se comporte cu tine. Gandeste-te ce lume buna ar fi...
E: Mai exista si sado-masochisti.

marți, 7 decembrie 2010

I used to care




You're Compassion Fatigue!

by Susan Moeller

You used to care, but now it's just getting too difficult. You cared
about the plight of people in lands near and far, but now the media has bombarded you
with images of suffering to the point that you just don't have the energy to go on.
You've become cold and heartless, as though you'd lived in New York City for a year or
so. But you stand as a serious example to all others that they should turn off their TV
sets and start caring again.



Take the Book Quiz
at the Blue Pyramid.

luni, 6 decembrie 2010

Smart girl

O femeie este oprita din trafic de un politist:
Politistul: Buna ziua.
Femeia: Buna ziua, ce sa-a intamplat?
pe: Ati depasit limita de viteza. Permisul dvs., va rog.
F: Vi la-as da, numai ca nu am asa ceva.
pe: Nu aveti?!
F: la-am pierdut definitiv pentru conducere repetata in stare de
ebrietate.
pe: Aha... Imi aratati va rog actele masinii?
F: Nu pot.
pe: De ce?
F: Am furat aceasta masina.
pe: Ce-ati facut?!
F: Am furat masina si am ucis proprietarul.
pe: Poftim?!!!
F: Daca nu ma credeti, cadavrul este in portbagaj... vreti sa il
vedeti?
In acest moment politistul se retrage incet spre masina sa si cere
ajutoare prin radio. In 5
minute sosesc la fata locului alte 5 masini de politie. Un ofiter
superior se apropie de
masina femeii cu pistolul pregatit.
Politistul 2: Doamna, va rog sa iesiti din masina!
Femeia iese din automobil.
F: sa-a intamplat ceva, domnule?
P2: Unul dintre colegii mei mi-a spus ca ati furat aceasta masina si
ca ati ucis proprietarul.
F: Am ucis proprietarul?
P2: Da. Va rog sa deschideti portbagajul.
Femeia deschide portbagajul, care este gol...
P2: Masina este a dvs., doamna?
F: Da. Poftiti actele ei.
Primul politist ramane perplex.
ella: P2: Unul dintre colegii mei sustine ca nu aveti nici permis.
Femeia cauta in poseta, scoate un port-document si-la intinde
politistului. Aceste il deschide
si studiaza permisul, care este in regula. Tipul deja nu mai stie ce sa
creada.
P2: Multumesc, doamna... Vedeti, colegul meu mi-a spus ca nu aveti
permis, ca ati furat
masina si i-ati ucis proprietarul!
F: Sunt convinsa ca porcul asta mincinos v-a spus si ca mergeam cu
viteza!

3 puncte de suspensie



Inca nu pot sa cred ce am spus aseara. Stiu ca o sa regret mai incolo, dar asa e cel mai bine pentru amandoi ...

duminică, 5 decembrie 2010

Evolutia


Cu totii stim ca evoluam, dar oare cat de constienti suntem de asta?
Ieri pe tren am auzit un om discutand cu cineva despre faptul ca in vitor se va renunta la casieritele CFR pentru a fi inlocuite cu aparate care emit bilete.
Daca stam bine sa ne gandim, mult personal uman a fost inlocuit de masini in ultimul timp. Uite deci cum omul devine dipensabil. Daca evolutia continua tot asa imediat omul nu va mai avea de lucru. Si atunci domeniul cel mai cautat va fi ingineria. Dar nu multora le place ingineria si nu multi s-ar pricepe, categoric nu multi din cei care au fost inlocuiti de masini. Dar se vor ocupa cu ingineria fiind singurul lucru pe care-l vor putea face.
Iar totul in jur va fi metal rece care nu zambeste

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Despre femei


Intuitia este o stiinta exacta.

Barbatii au descoprit focul, dar femeile au descoperit cum sa se joace cu el. S J Parker

Toate femeile sunt bune...bune de nimic sau bune la ceva. Miguel de Cervantes

Când o femeie spune "Nu" înseamna "Poate", când spune "poate" înseamna "da".Iar daca spune "da" înseamna ca nu e femeie!

Hotii îti cer banii sau viata. Femeile le vor pe amândoua.

Numai acolo unde femeia poarta val te arde dorinta de a-i citi chipul. Antoine de Saint Exupery.

O femeie poate ierta câteodata un barbat care încearca sa o seduca, dar niciodata pe barbatul care rateaza o ocazie atunci când i se ofera.

Dragostea e la fel ca foamea de femeie unica, si daca aceasta femeie se pricepe sa nu dea prea mult barbatului, ca sa-l sature, ci din potriva, îl lasa mereu flamând, iata secretul care tine iubirea proaspata. Mihail Drumes

Pe o femeie o cuceresti usor dar o pastrezi greu. Mihail Drumes

Pretul unei femei nu îl afli numai dupa ce o pierzi. Mihail Drumes

Me vs Chuck

V-ati întrebat vreodata unde ajung tocilarii?
Hai sa îl luam ca si exemplu pe Chuck. Chuck, genul de tocilar care se juca toata ziua jocuri video si a avut o singura prietena, nici aia nu se stie cum, este angajat la compania Nerd Herd, ca sa faca ce stie mai bine, adica software, IT, matematica, chestii de nerd. Însa o grozava intorsatura de situatie îl baga pe Chuck în tot felul de belele care de care mai captivante. Pe parcurs obervati cum din tipul care în liceu era bagat cu capul în gunoi, ajunge sa calatoreasca prin lume luptându-se cu dusmanii. Chuck defapt nu înfrunta doar un delegat infractor rus. Sau un terorist. Chuck înfrunta toata lumea. Doar nu degeaba toate episoadele sunt numite "Chuck vs ... ". Arata lumii întregi ca si tocilarii pot. Pot sa ajunga faimosi, apreciati si pot si ei sa aiba prietene care sa arate super bine.
În concluzie tocilarii ajung super-eroi cu Aston Martinuri decapotabile si cu o tipa blonda lânga ei.
Gata. Ma pun pe citit si eu.

Nopti de Vama

Nopti de Vama este cartea pe care o citeste tipa simpatica cu esarfa care sta în fata ta în trenul accelerat Bucuresti-Mangalia. Sau cartea care sta sa cada din rucsacul unui tânar care asteapta pe peron un tren care îl va duce mai aproape de mare. E cartea de pe noptiera celei care înca nu a ajuns în Vama, dar se viseaza deja pe nisipurile fine, învaluita de mireasma libertatii. Este cartea de sub perna tuturor celor care asculta Vama Veche si abia asteapta sa se faca vara sa ajunga iar la mare.
Nopti de Vama este cartea scrisa de Dan Nita care cuprinde 37 de povestioare legate mai mult sau mai putin de termenul Vama. Caci stim cu totii ca Vama nu e doar o statiune. Vama e o destinatie. O destinatie spre Libertate si Locul Cel Fara de Griji. E un still de viata. "Toata lumea poarta esarfe in vama" spunea un prieten de al meu, ca si cum ar fi spus "Totul e alb la Polul Nord".
Într-un fel sau altul aceste povestiri va vor aduce amintiri placute legate de Vama sau pur si simplu de mare. Iar celor care nu au fost înca la mare, le va face un chef asa nebun încât chiar daca e toamna sau iarna , ei isi vor rezerva o cazare pentru la vara.
Povestile se întâmpla atât în realitate cât si în carti. Iar aceste povestiri au loc ori în vama, ori pe tren, ori într-o alta drumetie. Ce e cel mai interesant e ca nu doar sunt cu totul diferite intâmplarile dar povestile au stiluri diferite de redactare, una mai dubioasa ca alta. Preferata mea e cea cu acelasi nume ca si titlul.
Nopti în Vama este cartea care mi-a soptit : Fugi în mare, valurile te asteapta!

miercuri, 1 decembrie 2010

Vand Shoes Etnies Girls RVM W!




Vand shoes Etnies Girls RVM W - Blue cu 200 de lei. Noi nouti, marimea 36. Daca stiti pe cineva, sau aveti piciorusul mic... Da-ti-mi un comentariu la acest post si discutam detaliile.

marți, 30 noiembrie 2010

My mind is running out


Seara cand ma pun in pat, sunt in izvor de inspiratie. Mereu imi vin idei, si suna asa bine, as putea sa scriu 4,5 posturi fara sa aiba legatura intre ele, toate asa interesante. Dar totodata cu inspiratia vine si lenea. Lenea de a ma deplasa pana la laptop, de a-l deschide, de a scrie pe el, pun pariu ca as uita cum voiam sa scriu despre subiectul respectiv... Mi-e lene si sa scriu pe foaie, parca se duce farmecul. De obicei folosesc foaia cand am nevoie de inspiratie. Pe foaie incep sa scriu fara inspiratie. Ea vine pe parcurs. Mintea mea apreciaza arcuielile pe care le face creionul si joaca lui cu umbrele, cum poate lasa in urma lui o intreaga istorie, cat de usor e sa scri. Astfel, emotia pe care o transmite jucausul instrument de scris imi da o stare de bine , iar starea de bine vine cu inspiratia. Cuvant dupa cuvant si se creaza o minunatie.

Dar asta e noaptea. Ziua mintea mea e prea agitata si pierduta. I need peace.

luni, 15 noiembrie 2010

Singuratate

Eu care din totdeauna m-am temut de singuratate, am ajuns singura. Incetul cu incetul am indepartate pe toata lumea de langa mine. Am inceput cu planeta, lume de care nici nu stiu ca exista. Apoi lumea din jur pe care o vad dar nu o cunosc. Mi-am indepartat cunoscutii pe motiv ca nu-mi erau prieteni, fara a le da sansa sa ajunga. Apoi incetul cu incetul mi-am indeparatat prietenii. M-am indepartat si de familie. M-am indepartat chiar si de cea mai importanta persoana pentru mine. Am ramas doar eu. Intr-un lac secat de lacrimi. Am ramas stearpa, fara sentimente. Fara a avea ce darui, fara pic de suflet. Toti pe care i-am izgonit de langa mine, eu luat cu ei partea de sentimente pe care le-o ofeream eu. Cel plecat ultimul a luat cel mai mult, caci lui i-am oferit cel mai mult. Acum nu mai am nimic. E bine, organismul se reface in timp, insa nu stiu daca voi supravietui pana la refacere. De unul singur, nu reuseste nimeni.

duminică, 31 octombrie 2010

sâmbătă, 30 octombrie 2010

O idee


Orice lucru are si parti bune si parti rele. Cei optimisti se uita doar la cele bune, insa si ei ar trebui sa ia in considerare ca daca lucrul are mai multe parti rele, trebuie renuntat la el.

miercuri, 27 octombrie 2010

Kities













MIAUUUUU . I ♥ them !

Facultate


Alina mi-a sugerat sa scriu niste impresii despre facultate. Ca sa fiu perfect sincera, e un mare nimic! La propriu.
E foarte mare. Atat de mare ca iti ia mai mult de un an sa cunosti cate ceva din ea si 3 cand la final te prinzi defapt cum a stat treaba.
De ce e un (mare) nimic? Ei bine... Jobul meu "de vis" e sa stau toata ziua pe scaun in fata unul calculator fara sa fac mai nimic si sa fiu bine platita pentru asta. Cam la un astfel de job se ajunge dupa ce termini aceasta facultate, insa poti sa ai astfel de job si fara ea.
A fost o perioada in care m-am tot batut de " in liceu e cel mai frumos"spus de profesorii care ne urau numai bine si " la facultate e cel mai frumos" spus de persoanele care ma incurajau spre un viitor. Dar totusi se cam bat cap in cap acestea doua nu?
Ideea e ca in liceu e cel mai frumos. Adica in cadrul lui. Momente de neuitat. Dar o perioada foarte frumoasa este cea din timpul faculatii.
In liceu sunt colegii, e momentul in care se intampla cele mai multe nebunii, nu ai nici o grija. Ce poate fi mai frumos?
Dar si cand mergi la facultate si te bucuri de primele clipe de libertate: "Fara parinti. Ce scoala... ce invatat... de aia e sesiunea mai incolo."
Sunt momente frumoase in toate perioadele din viata. Trebuie doar sa stii sa te bucuri cu cap de ele.

Later edit: Un mic sfat. Nu va alegeti facultatea dupa altii, sau dupa importantul criteriu: banii. Mergeti pe ceea ce va place. Pentru ca in cel mai bun caz alegand o facultate pt ca se castiga bine de pe urma ei, sau asa a spus mami sau tati sau cutarica, ajungeti sa va plictisiti de ea, in cel mai bun caz! Si o sa va fie cel mai greu la sesiune, pentru ca va plictisesc cursurile s inseamna ca va trebui sa le tociti... Asta daca mai ramaneti in facultate. Sa mergi dupa ideea altcuiva cand e vorba de o chestie asa importanta e doar pierdere de bani/timp/nervi/ sau toate intr-un cuvant:viata.

O provocare


Intr-un comentariu cineva spunea "Nu poti sa vorbesti despre tine in mod direct". Si avea dreptate. Nu imi place sa vorbesc despre mine direct.
Cu toate ca e un blog personal, nu reusesc sa ma deschid total. Cand o fac e prin jocuri de cuvinte sau idei. Totdeauna asta mi s-a parut a fi farmecul blogului meu.
Sa fac acest lucru e o provocare pentru mine care insa imi ocupa timpul intr-un mod foarte placut. Faptul ca mereu gasesc metode noi de a spune ceva sau de a-mi transmite un sentiment imi soliciteaza si imbunatateste imaginatia.
Totusi uneori nu ai timp nici macar pentru imaginatie. E prea important sa te concentrezi pe ce se intampla cu tine si in jurul tau.

duminică, 3 octombrie 2010

Hotii nu ar gasi nimic

Hotii nu ar gasi nimic interesant in geanta mea!

Am primit leapsa de la Alina, pe care regret sa o dezamagesc, dar nu am nimic interesant in geanta mea . Am un portofel care are doar valoare sentimentala, agenda pentru ca mereu uit ceva! Ata dentara pentru ca nu se stie si e urat sa te scobesti cu degetul, servetele, of mai ales acum pe timp de toamna cand nasul meu e mereu rosu. Nivea Lipstick, cel roz e preferatul meu + e primul care mi s-a terminat, restul le pierdeam sau ramaneam fara ele. Oglinjoara coco chanel. Playerul care e numai bun cand am de mers pe jos singura. Si ochelarii, ei bine nu sunt doar pt soare, ci mai mascheaza si super cearcanele mele de dimineata, hehe.
Astea sunt lucrurile obisnuite, pe langa ele ar mai putea fi caiete, o carte(mai mereu), prinzatoare de par, gume, etc
Oricum, nu cred ca Alina era preocupata de ce am eu in geanta, ci mai mult vroia sa ma faca sa postez ceva, nu-i asa? =^.^=

Latter edit. Desi am specificat ca portofelul are DOAR valoare sentimentala, tot a parut interesant pt hoti. Din fericire l-am recuperat. Ce bine imi pare ca in momentul acela nu aveam altceva decat carti de vizita in el si un card gol. mwuhahaha

luni, 27 septembrie 2010

Indecent Proposal






"The things that people in love do to each other, they remember. And if they stay together, it's not because they forget. It's because they forgive."

duminică, 19 septembrie 2010

Tocmai mi-am amintit


Cand eram mica, eu nu voriam sa ma fac cantareata, actrita sau politista, in nici un caz doctorita, ca si toata lumea. Vroiam sa ma fac astronaut !

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Boys want it easy, but we make it ward


Acu cateva zile m-am amuzat copios pe bloul Terrei citind acest post. Si ma gandeam cam cum ar raspunde fetele ...

  • Men are NOT mind readers.

Too bad then, they will never know what's inside our evil minds >:)

  • Learn to work the toilet seat.
    You're a big girl. If it's up, put it down.
    We need it up, you need it down.
    You don't hear us complaining about you leaving it down.

Hm, I guess that's the only thing that you are not complaining. Look here is a list of some complaints for example.

  • Sunday sports It's like the full moon
    or the changing of the tides.
    Let it be.

Just give us the credit card. And you won't see us for the rest of the weekend.

  • Crying is blackmail.

If you fall for it. If you don't, you are a insensitive jerk.

  • Ask for what you want.Let us be clear on this one:
    Subtle hints do not work!
    Strong hints do not work!
    Obvious hints do not work!
    Just say it!

And what happens when we want you to surprise us, and you don't know how ? We say you how and ruin the surprise? Wouldn't be more useful a hint?

  • Yes and No are perfectly acceptable answers to almost every question.

We could do that. Let's picture it :

B: What's your name?

G: No

B: what's that supposed to mean?

G: We, girls, make it simple. Instead bothering be nice and tell you we are not interested, we answer from the start "no" meaning : "no, I don't want to have sex with you", or "yes" meaning: "Yes I know what you want. Let's skip everything and have sex". In my case, NO.

  • Come to us with a problem only if you want help solving it. That's what we do.Sympathy is what your girlfriends are for.

When we try to tell you guys some important stuff about our relationship, it could be useful some sympathy. Because when we see that " I'm sick of your stories" face, we close up and remain quiet.

  • Whenever possible, Please say whatever you have to say during commercials

Same answer.

  • If we ask what is wrong and you say 'nothing,' We will act like nothing's wrong. We know you are lying, but it is just not worth the hassle.

We say nothing because of your "I'm sick of your stories" face

  • Anything we said 6 months ago is inadmissible in an argument.In fact, all comments become Null and void after 7 Days.

Then you'll have to repeat that you love us every single time ^^


  • If you think you're fat, you probably are.Don't ask us.

That's so insensitive. A girl is trying to look good for her boy. That's why we want boy's opinion. Gosh...

  • When we have to go somewhere, absolutely anything you wear is fine... Really .

Same answer. Isn't it better to show of with a glamorous lady, than a girl who looks like she just got out of the jungle?

  • You can either ask us to do something Or tell us how you want it done. Not both. If you already know best how to do it, just do it yourself.

We ask you because we need you. Don't you like to be needed? To feel like you are more powerful then us? We just have the ideas, but you are the only ones who can do it. So, pretty please, could you do it for us? In our idea ? 



marți, 14 septembrie 2010

Karate Kid si first job.


Azi m-am uitat la karate kid(2010). Dragut filmul. Mi-a placut si cel vechi, tot cu un baiat. In amandoua povestea e cam la fel: un neastamparat da de necazuri cu o gasca de batausi si din fericire este invatat de maestru ce trebuie sa faca sa ii invinga. Si in ambele e si o poveste de dragoste dar asta e mai putin relevant acum. 

Maestrul incepe in primul rand cu niste sarcini absolut stupide la prima vedere, care nu au legatura cu kung fu. In filmul vechi e vorba de lustruit masini si in cel nou de agatat geaca in cuier. Practici pe care le repeta atat de mult ca ajung sa creada ca nu vor mai invata niciodata sa se bata. Insa aceste sarcini sunt cele care stau la baza antrenamentului kung fu, pentru ca ele slefuiesc rabdarea. 

Niciodata nu mi-as fi privit sefii ca si niste maestri. Dar cu timpul am observat ca asa sunt. Nu am fost extrem de incantata de primul job. Imi placea pe de-o parte ce faceam, dar il detestam psihic. Faceam acelasi lucru in fiecare zi si mai ca nu prea aveam ce face , dar tot timpul trebuia sa se vada ca fac ceva. De aceea , la inceput cand nu aveam de lucru, am incercat sa ii ajut pe toti si sa imi gasesc ceva de lucru, pentru ca nu aveam rabdarea de a sta degeaba si a ma preface ca fac ceva. Si asa s-au obsinuit oamenii sa ii ajut si eu am inceput sa fac din ce in ce mai multe. Si am ajuns la stadiul ca aveam foarte mult de lucru si era obositor, iar pe deasupra eu eram platita doar pentru treaba mea si in rest de a sta degeaba, ceea ce era frustrant. In acele momente imi parea rau ca nu am avut rabdarea de a-mi vedea de treaba. Dar mai apoi s-a terminat perioada aia si am intrat iar in starea de lejeritate si cu toate ca ajutam in jur, parca tot erau momente in care nu aveam ce face. Si atunci mi-am dat seama ca tot mai bine e cand am ceva de facut.

Pe langa experienta pe care am prins-o in domeniul in care am lucrat, mai e si rabdarea pe care mi-am slefuit-o si am invatat sa stau si sa studiez terenul si abia apoi sa actionez. In orice caz a fost o experienta din care am invatat foarte multe. 

luni, 13 septembrie 2010

Important e de ce iubim femeile



Nu cred ca are rost sa scriu aici tot fragmentul lui Mircea Cartarescu in care explica de ce iubim femeile.

Cu totii stim ca suntem adeptii sexului frumos. Pentru ca fiecare fetita/fata/femeie are ceva frumos in ea. Si ma refer doar la psihic. Cu atat mai bine daca e si la fizic. Femeile se fac placute foarte usor. Femeile sunt gratioase. In fine, femeile sunt cum le descrie Mircea Cartarescu.

Am observat ca multa lume a inceput sa scrie un raspuns la cartea lui , si anume "de ce iubim barbatii". E ridicol sincer. Cel putin din punctul meu de vedere. Ceea ce nu a inteles multa lume e ca Mircea Cartarescu s-a referit la sexul feminin, nu particular la o femeie generalizand totul.

In "de ce iubim barbatii" fiecare autoare, greu sa cred ca ar fi si un autor, isi spune dorintele in legatura cu barbatul visurilor ei, fie ca il are sau doar spera la el. Nu poti sa aplici toate caracteristicile unui barbat la toti. Iese o cacealma de dragul ridicolului. Nu toti barbatii sunt hipersensibili ca si cum spune X in "de ce iubim barbatii", pentru ca ea vede hipersensibilitatea la un barbat ceva frumos. Nu toate femeile iubim barbatii hipersensibili.

Ce vreau sa spun aici e ca eu cred ca Mircea Cartarescu a ales sa scrie "de ce iubim femeile" si nu barbatii, din 3 motive. Pentru ca e barbat si iubeste femeile. Pentru ca daca nu ar fi prima, atunci nu cred ca ar fi vrut sa isi evidentieze inclinatia sexuala, aceasta creandu-i o imagine negativa si eliminandu-l dintre cei stimati, si 3 pentru ca dupa cum stie toata lumea sexul feminin e cel frumos.

joi, 26 august 2010

Superman e naspa


Sau plictisitor.

La ce bun sa ai puterea de a te putea uita prin obiecte daca nu te uiti cum functioneaza masina de spalat vase?

Va spun eu e fraier, nu e curios deloc.

sâmbătă, 21 august 2010

Si marmota medita cand manca ciocolata din staniol

Eu am niste idei preconcepute, precum "norocul si-l face omul cu mana lui", "horoscoapele sunt aiurea si degeaba, insa zodiacele se potrivesc", "diferenta dintre bine si rau e ireala", "perfectiunea nu exista" si mai multe care nu imi vin acum in minte. In mai multe cuvine...

Fiecare are dreptul sa creada in noroc. Unii castiga la loto sau la lozuri. Eu cred ca in toata viata mea am castigat doar 3 ori. In schimb pot sa spun ca am avut norocul de a avea o viata frumoasa. Si asta pentru ca am luat niste decizii, am facut niste lucruri, am avut idealuri pe care mi le-am implinit, toate cu mana mea. Mi-am facut si continui sa imi fac norocul cu mana mea. Despre ghinion insa nu pot sa afirm decat contrariul. Din moment ce inca nu mi l-am explicat, presupun ca doar exista.

De horoscoape nici nu are rost sa mai vorbesc. E imposibil ca acele lucruri sa se potriveasca la atatea persoane. Alea zilnice sunt cele mai ridicole. Stiu ca odata am petrecut o ora intr-o seara sa citesc horoscoapele din acea zi de pe toate siturile, am gasit in jur de 5 versiuni diferite, si nu ma refer sa difere exprimarea, ci intamplarile prevestite, haha. M-am amuzat copios in acea seara. Insa in zodiace ma regasesc des. Si imi plac, ma amuza. Pe blogul Terrei sunt multe despre zodii.

Diferenta dintre bine si rau e ireala. Sunt de parere ca orice rau are partea lui de bine , pentru ca sunt multe invataturi de desprins. Si orice bine poate face rau in alta parte. Deci nu poate fi vorba de bine fara rau si de rau fara bine.

Iar perfectiunea, ca la asta vroiam sa ajung. Tot timpul am fost de parere ca perfectiunea nu exista. Pana am gasit pe blogul lui Ciupy o vorba interesanta care mi-a luminat convingerea. "crează sentimentul perfecţiunii". E si normal ca sa nu existe o singura conceptie despre perfectiune, pentru ca fiecare om gandeste diferit. Dar fiecare, daca vrea desigur, poate sa isi stabileasca limitele care ating perfectiunea. Fiecare isi poate crea propria parere despre perfectiune. Ceea ce in fond e cu mult mai bine decat sa dezamgim oamenii spunandu-le ca nu exista perfectiune.

vineri, 20 august 2010

Ipocrizii




Nu stiu exact cand am pierdut-o. In fond, printre atatea certuri, e greu sa iti dai seama. Acestea nu au inceput doar de cand a intrat el in viata mea, asa cum ar crede ea daca ar analiza situatia. Nu, el era doar un pretext pentru a-mi reprosa mie mai multe.
Ne indepartam una de alta din ce in ce mai mult. Chiar daca dupa fiecare cearta ea facea pasul de impacare, eu nu, chiar daca as fi vrut, eram prea mandra, ma intorceam la ea cu un fel de retinere, oarecum suspicioasa, ferindu-ma pentru cand voi primi urmatoarea lovitura.
Acesta era apogeul ipocriziei: cand totul parea sa mearga perfect, cand ea ma indragea nespus de mult, cand eu ma purtam la fel de dragut ca ea... dar stiam ca asta nu o sa dureze mult.
Totusi ca de obicei am cazut in capcana. Am ajuns sa cred ca totul e bine si ca in sfarsit ne intelegem. Cat de daramata m-am simtit cand mi-am dat seama ca m-am inselat. Eram extrem de furioasa pe mine ca am lasat garda jos.Atunci am stiut. Nu mai puteam sa ii acord incredere, legatura noastra e rupta pentru totdeauna, oricate ipocrizii vor fi in viitor.
Nici legatura nu mai e ce a fost, nici ea. Asa cum legatura e doar ipocriziie, ea e doar o umbra. O umbra a ceea ce insemna pentru mine. O umbra care doar imi aminteste de ceea ce a fost, Zambetul ei care odata imi trimitea atata dragoste, acum e gol si ma lasa rece. Cea mai mare cruzime e aceea sa te bati in fiecare zi de amintirea celei pe care ai pierdut-o.

luni, 9 august 2010

Vocile



Cand citesc trebuie sa imi placa vocea povestitorului.


Pentru mine orice lucru citit e defapt ceva povestit de o voce.


Totdeauna cand citesc se creaza in capul meu o voce care imi sopteste frumos ceea ce citesc. Vocea se formeaza dupa impleticirea primelor cuvinte. Cu cat cuvintele sunt mai frumos aranjate cu atat vocea mi se pare mai mladioasa. Aceasta depinde si de sexul celui pe care-l citesc. Daca e cunoscut. Daca nu, dupa felul in care povesteste, imaginatia mea ii atribuie unul. Cand citesc romane sau povestiri cu dialoguri, fiecare personaj are vocea si infatisarea sa. Citind o carte, eu vad un film. De asemenea caracteristicile persoanelor care reies din intamplari ajuta laformarea vocilor


Iar blogurile, pentru mine sunt niste casetute cu voci care ma incanta:



  • Grapefruits are o voce simpatica care-ti intra in suflet. Cateodata foarte aprinsa si rapida, fiind ofticata pe ce fac baietii sau ce se intampla in anumite relatii, dar foarte blanda cand ne prezinta "thoughts for everyday"
  • Alina are vocea serioasa, foarte sigura pe ceea ce spune si adeseori ironica. E revigorant sa vezi atata siguranta.
  • Cristina are vocea mladioasa de care spuneam mai sus. Se simte ca citeste mult.
  • Ciupy. Ei bine lui nu am reusit nici acum sa ii dau o tonalitate vocii, dar daca ar fi sa aiba una ar fi aceea a unui intelept batran. Nu ca ar fi asa, dar eu in fiecare post al lui gasesc ceva de meditat.

  • Pe Ribo Jeleu o cunosc si in realitate deci ii stiu adevarata voce. Insa sarcasmul din posturile ei ii condimenteaza picant vocea.

  • Iar vocea Terrei abia acum mi-a ajuns la urechiuse. Ma gadila in mod placut si imi deschide o curiozitate sa vreau sa o cunosc mai bine.


O voce placuta e ceea ce face renumita o carte. Sunt curioasa ce cred ceilalti despre vocea mea.

joi, 5 august 2010

Tatuaj


Cred ca nu a fost copil caruia sa nu ii placa tatuajele castigate la guma de mestecat sau pufuletii cu surpriza. Ce bucurosi eram cu totii cand tatuajul pe care-l castigam era cel pe care il vroia. Ne umpleam bratele si piciorusele si alte parti ale corpurilor noastre minuscule cu tatuaje in asa fel incat puteam fi luati drept niste pitici malefici care tocmai au scapat de la inchisoare.
Dar apoi faceam baita si mama avea grija de fiecare data sa ne spele bine si se ducea tatuajul:(
Ce vremuri.
Acum mi-e frica si unul sa imi fac. Bine-nteles ca ma refer la unul adevarat. Chiar imi doresc unul, insa gandul ca va fi permanent ma face sa fiu pretentioasa. Tot realizez o gramada de desene si schite, dar ajung in final sa nu imi convina nimic. Cred ca momentul in care imi voi face tatuaj va fi din cauza unei spontaneitati nebanuite.

Angajatul e pretentios


Angajatul vrea in primul rand bani. Multi, nu neaparat dupa cunostintele sau capabilitatile sale. In unele cazuri se mai asteapta si la bacsis din cauza ca si-a facut bine treaba, chiar daca in fond pentru asta e platit.
Angajatul cere timp si rabdare ca sa se acomodeze cu locul de munca. Cere iertare pentru eventualele greseli pe care le face pana se obisnuieste.
Angajatul cere respect, atat de la coechipierii lui cat si de la sef. Aici intra politica" Daca tu ma respecti si eu o fac". Angajatul care nu va respecta nu va primi la randul lui respect. Iar seful? Sa il trateze ca pe un egal.
Angajatul isi doreste un sef bun, cu care sa glumeasca, sa se simta lejer si care sa-l copleseasca cu laude si atentii. Unii dintre angajati ii vor duce de nas pe astfel de sefi.
Angajatul isi doreste ca intr-o zi sa ajunga la putere. El viseaza ca inainteaza in functie pnaa cand seful, care vede cat de capabil e angajatul, ii va ceva locul.

miercuri, 4 august 2010

Nume

Nu Medelina cum îmi spune colega mamei.
Nici Madalena sau Madalina cum stâlceşte şefa care măcar încearcă să îmi pronunţe numele.
Nici cum îmi spune bucătăreasa cu dragoste, Magdalena.
Nici măcar Diana cum îmi spun restul italienilor care nu se obosesc să îmi stâlcească numele pe care sunt obişnuită să fiu strigată.
Doar Mădălina. Mi-e dor să fiu strigată aşa. Mi-e dor să mi se spună Mădă. Mi-e dor de casă.

Lift


Ce rau e cand nu am ce face. Imi debuteaza mintea ca la o nebuna. Aiurea rau de tot. Ce e dubios e ca inca nu am avut stare de paranoia. De obicei cand mi se perminte sa ma gandesc infinit ajung la paranoia. Poate sunt prea fericita sa vad si realitatea ce sa mai spun de ce e mai rau...
Oricum acum cateva zile ma gandeam la lift. Cuvantul lift ca sa fiu mai exacta

LIFT s. n. 1. ascensor. 2. instalație mecanică servind pentru scoaterea la suprafață a țițeiului acumulat în sonde. 3. (la tenis, tenis de masă, volei etc.) lovitură care imprimă mingii o traiectorie ascendentă.


Aceste cuvinte a oarecum legatura intre ele, dar ma intreb eu de ce ascensorul in engleza nu se numeste lifter si n romana ridicator. Pentru ca suna total aiurea, poate de aia. Am senzatia ca limbile sunt amestecate intre ele. Cu cat invat mai multe limbi cu atat mi se par cuvintele mai dubioase. Am inceput sa ma descurc cu italiana. Mi-am depasit chiar si problema cu inventarea unor cuvinte sau folosirea lor in limba spaniola. Inainte tot spuneam ahora (spaniola) la acum, in italiana fiind adesso, cuvant care mi se pare aiurea pentru ca ma duce cu gandul al adesea. Deci cum s-au format limbile?

joi, 29 iulie 2010

Impresii

Toata lumea ma intreaba daca imi place in Italia, iar eu zambesc ridic din umeri si plec sau imi gasesc ceva de facut. Nu pot sa am o anumita parere despre Italia din moment ce nu o cunosc. Si nu o cunosc pentru ca nu am apucat sa o vizitez. Nu pot sa imi dau cu parerea nici macar despre locul in care sunt. E o statiune turistica cu hotel langa hotel, deci un amalgam de natii.
Totusi am observat anumite particularitati:
Sunt MULTE cupluri de batranei. Sot si sotie de peste 60 de ani, care sunt impreuna in vacanta. In urma cu o luna, cand eram inca in Romania, nu credeam ca mai exista asa ceva. Chiar am intalnit o doamna de 88 de ani... Acea femeie a vazut lumea schimband-se. Unii chiar s-au adaptat schimbarii, cum ar fi Bernini Fosco, azi a implinit 86 de ani, care inca invata cum sa raspunda la telefon. Bine ca stie sa danseze pe waka waka.
O alta chestie in coltul opus al varstei. Am vazut de multe ori pe strada, copii mari in carucioare. Prin copii mari ma refer la aproximativ 5 ani. Pe cand in Romania cum invata copii sa mearga, parintii le confisca carucioarele, In Italia copii isi pastreaza energia picioarelor ca se sa plimbe pe strazi la ora 23 seara (atunci e cel mai aglomerat) cand vor fi batrani. Poate romanasii nostri se satura de ata umblat, incepand in forta de mici si de aia cand sunt batrani, doamne fereste sa se ridice de pe fotoliul situat in fata televizorului.
Cafeaua aici e scurta. Cea mai scurta. O inghititura si e gata. Oh dar e buna. Mai ales capucino. Toata ziua beau. M-am si hotarat, trebuie sa imi achizitionez si eu o masina de facut expreso.
Preturile aici sunt duble fata de cele din Romania, insa la venitul pe care il au ei, sunt mici. De exemplu o inghetata e 1 euro (4 lei) in ro e aproximativ 2 lei una. O punga de seminte e 1,5 euro (6 lei) si in ro e cam 3 lei una la fel. Dar ce e pt ei un euro? O moneda pe care o poti gasi pe jos.
Ah si strazile am uitat de strazi . Sunt asa curate incat poti merge fara incaltaminte pe ele. Dar, particularitate observata si n Spania, sunt inguste scurte si intortocheate. Ca sa ajungi intr-un loc nu mai departe de 500 de m trebuie sa faci stanga si dreapta pana te imbeti de cap. De aceea cei de aici au in general masini mici sau dragutele de vespa. De cateva zile de fiecare data cand trec pe langa un pegeout 107 negru ii fac cu ochiul. Si eu o sa am unul la fel.
O alta chestie. M-am saturat pana peste cap de peste si alte vietati marine. Nu sunt genul care sa faca nazuri la mancare pentru ceea ce e, dar pentru gust fac. Nu mananc toata ziua caviar si salamuri scumpe si alte chestii de genu pentru ca sunt rare. Daca imi rasfata papilele gustative da, daca nu imi face fac nazuri. Nu spun ca aici mancarea nu e buna, dar sa mananci in fiecare zi un tip de peste si paste?! La un momentdat te mai saturi.
Cam atat deocamdata. Ciao !

duminică, 4 iulie 2010

Orice sfarsit are un nou inceput


Acum sunt fericita. Am scapt de bac si de tot ce inseamna liceu.
Noi cei care am dat bacul anul asta si in urma cu 4 ani capacitatea suntem generatia basmului. Atat la bac si cat la capacitate la limba si lit romana ne-a picat basmul. Celelalte 2 materii la care am avut examen au fost matematica si biologia. La mate a fost subiectul greu, iar la biologie mai ca habar nu aveam, dar m-am descurcat la amandoua si le-am luat cu nota decenta.
Nu stiu cum ar trebui sa ma simt. Tocmai s-a incheiat un capitol important din viata mea. In primul rand sunt mandra. Mi-am demonstrat mie si tuturor ca pot. Daca vreau, pot.
Urmeaza alte capitole si mai interesante poate.
Asta e un post prin care imi iau pentru putin timp la revedere de la blog si de la scris. Imi iau o mini vacanta, un fel de vacanta caci nu voi sta chiar degeaba, din care sper ca mai voi intoarce revigorata si stres free.
Arrivederci!

Maria


Cineva a spus odata ca Maria se va descurca in viata. Acum inteleg de ce, pentru ca am si eu aceiasi parere. Oricat mi-ar displacea comportamentul ei, cu ajutorul lui , ea va ajunge departe. E dura! Nu ca si mine. Eu sunt prea altruista si las prea mult de la mine. Oricat ar fi vazuta chestia asta cu ochi buni, eu o consider un defect. Maria insa, nu se lasa condusa sau manipulata. Stie ce vrea si aia face. A invatat asta cu ajutorul meu. Am manipulat-o eu prea mult si s-a cam satura, hehe.
Am incercat sa ii dau sfaturi, insa nu cred ca m-a ascultat. Cam cum faceam si eu cu ai mei, cand imi tineau teorie. Auzeam ce imi spuneau, dar ascultam doar ce vroiam si imi invatam lectia dupa cum credeam eu. Din acea cauza cred ca nici Mary nu prea asculta ce ii spuneam. Un singur lucru sper sa il asculte: "Ai grija de tine. Pentru ca nimeni nu o poate face ca si tine" De acum incolo nu o sa mai fiu langa ea ca sa o protejez si am impresia ca se vor schimba multe. Sper doar ca nu multe in rau.
Maria inca e mica. Dar va creste si va deveni o super-fata. Sper sa ii mearga bine in tot ceea ce isi propune !

sâmbătă, 26 iunie 2010

7 magic

Am furat urmatoarea leapsa de pe acest blog pt ca mi s-a parut foarte comica.

” Exact din locul în care stați acuma faceți 7 pași la stânga, ridicați privirea și priviți pentru fix 7 secunde. Apoi întoarceți-vă la computer și scrieți ce ați văzut Dacă ați văzut peretele, scrieți despre perete. Dacă ați intrat în budă, scrieți despre budă Dacă era să cădeți pe geam făcând asta, scrieți despre zbor Dar SCRIEȚI! Că doar sunteți bloggeri, ce lipsa mea de inspirație! Hai succes ! “



Deci in incercarea de a face 7 pasi spre stanga, m-am oprit la 4 caci ma blocasem in biblioteca. Nu am apucat nici sa privesc 7 secunde in sus, pentru ca blocam vederea directa spre televizor, si a inceput surioara mai mica sa faca gura. Sus era ceasul, mai excat ora 19.45. M-a pufnit rasul si m-am intors la calculator.

Leapsa merge mai departe la Alina , Strumfita, Grapefruits, Ribo. Pe Ciupy nu-l mai pun ca oricum nu le face niciodata.

joi, 24 iunie 2010

Criza de timp


E o panica care ma inconjoara si care imi sopteste la ureche ca ceva rau se va intampla. Ma simt inutila si descurajata. Inca cred ca as mai putea fac ceva, dar frica ma paralizeaza. E ca un monstrulet fantomatic, cu ochii verzi malefici, care isi tine ghearele deasupra mea ca eu sa cred ca nu mai pot scapa. Imi sufla in ceafa cu respiratia lui de gheata si imi baga tot ce stiu in ceata. Incerc sa scap din acel loc infiorator si dureros printr-un moment de revenire grandios. Optimismul incearca sa incalzeasca spatiul din jur si frica fantomatica se topeste pe langa contur. Dar optimismul e mai mic, nu are puterea necesara sa distruga totul, nu reuseste sa treaca peste conceptele realismului. Si atunci frica de bucurie ca a scapat se ascunde intr-un colt, asa desfigurata cum e si astepta sa isi faca iar intrarea in a mea gandire. Trebuie doar sa isi mareasca foretele, ca de data asta cand ma va ataca sa nu poate fi intrerupta de niste simple idei ca si optimismul si increderea in sine.
Ea crede ca ma va distruge. Ce nu stie ea insa , e ca nu ii distruge decat pe cei slabi. Eu nu ma dau batuta asa usor, fac totul ca sa ii demonstrez ca se inseala cu tot ce spune, sunt intr-o lupta ascunsa cu ceea ce imi sopteste. Vreau ca peste doua saptamani cand totul se va termina sa fiu eu cea invingatoare, iar invinsa, sa fie neagra de suparare.

joi, 17 iunie 2010

Happy Birthday!


LA MULTI ANISORI ! Si  cat mai multe postari pentru blogul meu. Sa imi traiesti, sa ai cati mai multi cititori . Sa fi si mai incantator decat pana acum! Multumesc ca existi pentru ca eu sa reusesc sa imi pun ideiile, sentimentele si planurile in ordine. 


Thankies:*


duminică, 13 iunie 2010

CE? S-A TERMINAT?

Da... S-a terminat. S-a terminat liceul. Acum nu mai sunt eleva, nu sunt nici angajata. Momentan sunt un pierde-vara! Ultimele zile parca au zburat. Cu toata agitatia notelor, a hainelor, a albumelor, a pozelor si a sonetelor, ultimele saptamani parca eu zburat.

Ce sunt sonetele ? Multi nu stiu. Multi nu au auzit de obiceiul asta.Sonetele sunt ca niste fluturase cu dedicatie si poza pe care le dai mai departe prietenilor, ele arata cam asa:

De asemenea sunt multi care nu au auzit de obiceiul serenadei. Fiecare clasa terminala se imbraca intr-o anumita culoare la sfarsit de clasa a 12-a. Si compun versuri pe ritmul altor piese. Sau isi compun propria piesa(mai rar). Noi am facut versuri pe piesa de la HI-Q - Gasca mea, pe Voltaj - Etaj 3 si pe Catalin Crisan - Daca pleci. De asemenea am mai facut niste versuri pe ritm mai army asa care au iesit super. Obiceiul consta ca inainte cu o zi de festivitate sa  defilam prin scoala intrand in fiecare clasa in timp ce ne cantam piesele. Si de asemenea si la profesori acasa, la cei care ne primesc, in decursul ultimei saptamani. Totul a fost un haos pana in ultimul moment cand am inceput cu serenada. Piesele nu erau gata, colegii nu aparea la repetitii. Dar totul a iesit super! Mai jos e clasa mea imbracata in mov si negru in timp ce mergeam cantand pe strada la profesori


Totul anul asta a fost incredibil de dubios. Eu iau anii in considerare dupa scoala, dar acum ca s-a temrinat va trebui sa ma rezum la revelion... In anul asta de scoala totul a fost impins la extrem. Am plans cel mai mult anul asta, eram super sensibila. Am invatat cel mai mult anul asta. Am absentat mult anul asta, am avut cele mai multe absente pe al doilea semestru decat anul trecut in total:)). Am avut si cea mai mare medie dintodeauna. Am luat premiul 3. M-am si laudat cel mai mult. :)) M-am certat cel mai mult anul asta. Am facut cele mai multe figuri anul asta. Am avut si inca mai am cea mai lunga relatie:D. Anul asta am iubit cel mai mult. Inca iubesc. Anul asta am exagerat cu toate. Nu stiu ce va fi in viitor. Sau cum va fi. Am doar ceva ganduri si sper sa fie asa.




duminică, 23 mai 2010

Hello


Ei uite ca nu am mai scris de mult. Si nici nu aveam de gand sa scriu pana nu ma fac bine, dar m-au prins remuscariile.

Ideea e ca nu prea am avut stare saptamana asta si am umblat de colo colo, facand toate cele, si asa am obosit atat fizic cat si psihic. Am prins si o raceala groaznica si am decis ca azi si maine ma odihnesc sa imi revin:D 

Saptamana asta au venit la noi la scoala un grup de francezi arhitecti printr-un parteneriat intre scoli. Au fost plimbati peste tot si rasfatati ca niste printi. Ce am avut eu de castigat din chestia asta? Avand in vedere ca timp de 4 zile am vorbit mai multa fanceza decat romana, mi-a imbunatatit abilitatiile de comunicare in limba respectiva si mi-a sporit dorinta de o invata mai bine. (intr-o zi o sa ajung sa stiu cate ceva din toate limbiile latine, mai trebuie sa ma apuc de portugheza). Dar.... AM RACIT!!! Nu suport sa racesc, cred ca din cauza ca m-a plouat cam mult in ultimele zile. Acum ma duc sa imi fac o cana de ceai si sa ma pregatesc de linistea dinaintea furtunii. Se anunta o saptamana mov plina de teze si incheieri de medii. Ultima mea saptamana de liceu...:(