joi, 18 iunie 2015

10 orase in 7 zile

Sapte este un numar cu numeroase conotatii, de la unele religioase, la unele din viata de zi cu zi. Dupa cum se stie, numarul sapte corespunde celor sapte zile ale saptamanii si celor sapte planete. Dincolo de semnificatiile sale numerologice sau mistice, cifra sapte este asociata cu diverse aspecte care ne influenteaza in mod direct: sapte note muzicale, sapte culori in curcubeu, sapte ani ca prag intr-o casnicie etc. De altfel, numarul sapte apare, sub diverse forme si sensuri in multe traditii ale lumii. La mayasi, ziua a saptea era sub semnul jaguarului, intruchipare a fortelor launtrice ale pamantului. Aceasta zi era plina de fast. In Islam, sapte este un numar fast, un simbol al desavarsirii: se vorbeste de sapte ceruri, sapte taramuri, sapte diviziuni ale iadului, sapte porti. In India, traditia hindusa ii atribuie soarelui sapte raze, iar in yoga se cunosc sapte centri subtili de forta, numite chakre.
1. UK High Ongar. Orasul de unde am pornit spre Romania. Toata excursia a inceput cu o zi mai devreme decat era zborul meu, pentru ca intr-o incercare nu prea reusita voiam sa ma sincronizez cu prietena mea, Stefisor care venea si ea in Romania. Pentru ca zborurile noastre erau spre diferite orase, ea avea zborul miercuri dimineata iar eu abia joi seara. Asadar am condus-o pe Stefisor la aeroport, si de acolo m-am dus in
2 UK Wickford la un loc tare drag mie, la restaurantul unde lucra o prietena de a mea. Locul ala incepusem sa imi fie drag cu mult inainte sa se angajeze Oana acolo. Zee, amicul meu super simpatic din Uk, imi tot povestea ce frumoasa e zona si in ziua mea libera l-am corupt sa imi arate locul. Cel mai tare a fost ca oamenii de acolo m-au primit prietenosi cu toate ca nu aveam nici o treaba cu ei. Era o mare diferenta cu ei care erau majoritatea tineri,fata de acolo unde lucram si era un un mediu in care mereu trebuia sa fiu serioasa. Life is to wild to take it seriously all the time. Asa ca pentru mine Azuma era vacanta mea. A fost super fain, am ajuns acolo, am fost cu Oana la un pub unde aveau o tablita pe perete care trebuia sa aiba un quote of the day. Fiind goala le-am sugerat eu: We travel not to escape life, but for life not to escape us. Apoi ne-am intors la cazare unde am stat in bucatarie la povesti  pana la 3 dimineata. A doua zi m-am trezit, am facut dus, m-am cremuit, m-am parfumat, aranjat, pentru ca aseara ajungeam in Romania. Si oficial aterizam in primul date cu un tip dreamy din Timisoara.  Dupa ce mi-am baut cafeaua, m-am dus la gara sa iau trenul spre urmatoarea destinatie. Mare distractie cu trollerul meu super greu care avea buzunarul de la spate rupt si tot picau lolipops din el.
3. Uk Londra. A fost doar asa de legatura intre Wickford si Luton Airport, unde trebuia sa schimb
trenurile, legate intre ele de un metrou. Cu toate ca nu o sa vorbesc acum de superbitatea Londrei in general si o sa lasam pe altadata, sau poate ajungeti voi sa va convingeti pana atunci, vreau sa mentionez doua chestii. Prima e ca o sa imi fie dor de politetea intalnita in Britania, fie ea si falsa. Aici termenul fals e folosit pentru a sublinia faptul ca oamenilor le este indusa de mica aceasta politete, si practic e meaningless. Dar tot te simti mai bine cand esti tratat cu te rog si multumesc, decat cu atitudinea de cine mi-s eu, pe care am intalnit-o mai tarziu cand am ajuns in Timisoara si am ramas cu un gust amar. Nu ca in Cluj sau in alta parte a Romaniei ar fi mai ok neaparat. Insa client service-ul din Timisoara a fost primul care a subliniat contrastul. Asa ca nu o sa ma mai plang cand aud "please" si "thank you" adaugate in limbajul uzual al britanicilor ca si emoticoanele pe messenger.
A doua chestie a fost ca la un momentdat am cerut indicatii pentru a ajunge pe peronul protrivit la timp pentru a lua trenul spre Luton, iar domnul pe care l-am intrebat si-a lasat cartea din mana din care citea in timp ce mergea, ca sa ma ajute cu bagajul. M-a intrebat unde ma duc, si am schimbat o scurta socializare, in care i-am spus ca destinatia finala o sa fie Cluj Napoca. Cu toate ca indicatile lui au fost putin eronate, si-a cerut sincer scuze ca nu m-a putut ajuta, dar dat fiind faptul ca nu m-a incurcat prea mult, nu am luat in seama acest incident si l-am salutat si eu policos, in timp ce incercam iar sa ma orientez in timp si spatiu. M-a surprins foarte placut cand mi-a urat "Drum Bun" cat putea el de bine in limba romana.
4. Uk Luton Airport. Normal ca am ajuns mult prea devreme, cu vreo 4 ore inainte sa imi decoleze avionul. Dupa ce am m-am chinuit sa caut cum sa mai pierd timpul prin aeroport pana sa scap de troller, am ajuns la security, am trecut de zona crepusculara, unde oricat de safe ai fi, tot speri sa nu fie nici un incident, fie el si din greseala, si am ajuns in zona de asteptare unde pana se deschideau portile, am decis sa ma bucur de inca un draft de guinness cu black currant. My thing in Uk. Dat fiind faptul ca nu erau mese libere, m-am asezat la una mai goala unde era doar un tip. In scurt timp ni s-au alaturat si cei doi prieteni ai lui dupa ce au cumparat un rand de bere. Eu mi-am vazut de treaba mea, mi-am scos cursurile si am incercat sa continui cu invatatul, dar nici poveste sa ma pot concentra la cat de emotionata eram ca mergeam in Timisoara, un oras nou pentru mine. Am profitat de momentul in care am fost intrerupta si am inceput socializarea cu baietii de la masa despre care am aflat ca mergeau la Amsterdam. Mi-au povestit ca acum 2 luni au fost in amsterdam si si-au cumparat bilete pentru un meci despre care au aflat abia mai apoi dupa ce si-au revenit din starea de euforie specifica Amsterdamului, ca meciul e abia peste 2 luni, asa ca se duc iar. Povestile au curs, berea s-a terminat, asa ca m-am dus la bar sa mai iau una, lasadu-mi telefonul pe masa. Mai tarziu cand eram in Timisoara am descoperit ca baietii si-au facut o poza cu telefonul meu. Nu stiu cum au facut-o dar a ramas o amintire super faina.
5. Ro Timisoara. Prima chestie faina a fost caldura pe care am simtit-o cand m-am dat jos din avion. Ah mi-era dor de casa. M-am dus sa imi recuperez trollerul si am pornit GoPro, sa surprind faza
cu pancarta. Mi-a spus ca ma asteapta cu o pancarta, si chiar ma asteptam sa fi facut ceva cu referire la brazzers, avand in vedere ultima glumita de pe facebook conform careia eu m-am aganjat acolo. Faza cu pancarta s-a anulat pentru ca a preferat sa faca curat in ManCave-ul lui, deci e de acceptat. Am ajuns la el acasa si in sfarsit am reusit sa ma relaxaz putin. Ne-am pus pe balasoarul lui afara, eu la un pahar de vin si el cu berea nefiltrata din Germania si ne-am lungit la povesti 2 h deoarece era placuta atmosfera. Dupa doua pahare de vin mi s-a facut si mie foame, asa ca m-a dus in bucatarie sa imi dea de mancare (lucru pe care facut cu mine cat am stat la el de fiecare data cand era ora mesei, ceea ce imi placea, ca eu mai uit sa mananc:)) ) ne-am dus sa dormim. Inainte de restul, vreau sa spun ca am primit o ciocolata foarte buna, pe care mi-a adus-o din Madrid, Yam Yam, you can never fail with sweets. A doua zi dupa faza cu masa ne-am dus sa ne plimbam prin oras sa imi arate Timisoara. A incercat el sa fie ghid bun, dar eu sunt asa mai pe sentimente, asa ca ce am retinut eu pe langa multitudinea de graffity-uri care face Timisoara un oras foarte colorat, a fost strada Popa Sapca, care e o strada asa de lunga ca daca intrii nu mai iesi, pentru ca pe strada aia e inchisoarea(banat joke). Ca in piata unde a inceput revolutia e o fantana faimoasa pentru faptul ca daca tineva iti dadea intalnire acolo, inseamna ca urma sa iti iei teapa pentru ca respectivul/a nu mai aparea, asta pe vremea cand nu eram asa conectati prin tehnologie. Si pubul Aethernativ. The awesomest place there. (ma rog, second most awesome, dar shhh ). In Cluj sunt o gramda de locuri faine, si e greu sa stick with one, dar acolo e locul in care se strang toti oamenii faini, si toti sunt prieteni, unii sunt de ai casei, etc. Abia asteptam sa ajung in romania si sa beau o cafea cu adevarat buna, taghet-ul era Toulouse, dar am reusit sa imi satisfac poftele in Aethernativ unde aveau ceva cafea mai speciala din Etiopia. Nice choice. Dupa ce ne incantam putin ochii la festivalul AccesArt, tranversam drumul spre pub (and we are not the chickens you're looking for to ask why)Am prins doua seri faine acolo, party pe terasa, dj cu muzica faina, oameni care socializau intre ei, nu mai conta care cu care, ce sa zic atmosfera geniala pentru mine. Per total Timisoara a fost exact ce am avut nevoie atunci.

6. Ro Cluj. Pe la 11 seara cand am ajuns la apartament, am vazut de afara cum Malina ma astepta deja cu paharul de vin roze. Am intrat ne-am imbratisat si dintr-o data hop si Mary, care mi-a facut surpriza prin dezamagire:)) (adica nu stii cum altcumva sa faci sa surprinzi persoana respectiva decat daca o convingi ca e absolut imposibil sa ii indeplinesti dorinta si dupaia paff ai surprins-o). Dar e ok, ma asteptam oricum sa faca asta ca stiu ca ar face tot posibilul sa nu ma dezamageasca. (Asa ca Mary, trebuie sa gasesti alta metoda ca asta nu mai functioneaza) Dupa ce am plimbat putin cainii am picat ca lata in pat, eram acasa in sfarsit!
7.Ro Dej nimic interesant, decat iubirea si caldura mamei. Nu sunt mamoasa, mereu am fost mai independenta de felul meu in ceea ce priveste relatia cu parintii, dar acolo nu e acasa, daca nu e si ea. Ea e esenta a ceea ce inseamna Dej-ul pentru mine. M-au adoptat alte orase, m-a adoptat lumea intreaga as putea spune, dar la Dej ma intorc pentru ea! Am stat cu ea si cu Mary la un pahar de vin, unde am avut ocazia sa devorez si ciocolata din Madrid, am depanat amintiri, chestie pe care o facem de fiecare data cand ajung la Dej. (Cred asa de rar dau pe la Dej, ca deja e sarbatoare cand ma duc, geez..)
8. Ro Gherla unde am ajuns pentru ca voiam sa fac plaja, dar nu voiam stiam ca ma plictisesc singura, asa ca m-am hotarat sa ii fac o vizita prietenei mele Joullie. Ne-am inarmat cu hamac, bere, inghetata si apa la 2l si am pornit spre cascada, ca Linn vrea sa faca si baie. Rezultatul a fost ca ne-am bronzat ca tractoristele in
timp ce am mers pana la cascada desculte cu picioarele in iarba.
9. Ro Beclean, care era oprirea mea in drum spre Bistrita. M-am dus strict ca sa o vad pe puiul meu de Zana, Rocsi. Mereu am considerat ca sa ai un copil care sa faca activ parte din viata ta, e cea mai motivationala chestie. Iti imbunatateste chi-ul categoric, cu pozitivitatea de care deboreaza si felul usor in care te invata sa privesti lucrurile. Eu nu vreau copil acum, pe un motiv ce o sa vi se para mai bullshit decat :nu sunt pregatita, vreau o cariera, imi trebuie casa, masina, sot, bani inainte, ci doar consider ca atunci cand va trebui sa apara va fi momentul potrivit in care a aparut. Iar pentru faptul asta am ales-o pe Rocsi, a carei printesa preferata e Belle.
10. Ro Bistrita. Am luat ocazia. Cand m-am urcat in masina, un baiat de vreo 5 ani, l-a intrebat pe sofer:'Tati, o cunosti?" Nu stiam cum sa ma simt in momentul ala, dar clar a sunat ciudat. Cu incredere in abilitatile mele de a cucerii copiii, si cu proaspatul antrenament, m-am intors la el si cu zambetul pe buze i-am spus: "Da, dar noi doi nu ne cunoastem. Buna eu sunt Linn, pe tine cum te cheama?"Poate abordarea mea e mai puternica pentru ca majoritatea copiiilor devin timizi dupa, sau pur si simplu lucrurile ar fi mai usoare daca comunicam altcumva si nu bagam cuvintele in cale ca si adultii. Ajunsa acolo, Am luat-o pe Andreea si pe amicul ei Paul si i-am rugat sa imi arate Bistrita, Un oras si asta nou pentru mine. Ne-am dus la o terasa si am inceput un maraton de baut, asa
chillut cum imi place mie, acum inceput cu o bere, inca o bere, dupaia ne-am dus la etaj, intr-un alt pub, sau acelasi, nu prea am inteles, mi-am luat un pahar de vin si la un momentdat am prins-o pe Andreea la bar si am zis ca hai de dragul vremurilor vechi sa bem un downtown. Pfoai ce nebunie, eu nu stiu sa fac spune barmanul, nu avem Kahlua, iti putem da Tia Maria in schimb? Trebuie sa marchez asa si cu 10% din degajarea unui esapament.. etc, intelegeti voi. Iar shotul a fost asa de oribil ca m-am ales cu o arsura de la tigara Andreei. Ah da, era misto in Britania ca nu se fuma inauntru, spun asta ca fumatoare si am stat acolo si in perioada iernii spre primavara. Dupaia am decis ca e cazul sa mergem acasa. Ne-am dat jos din taxi si am inceput sa alergam de nebune pe gazonul din intersectie ca atunci erau pornite stropitorile, ca toti oamenii normali, la ora 3 noaptea cu alcool in sange. Cand ma trezesc dimineata, imi aduc aminte ca ne-am ocupat si de drunk muchies-urile noastre inainte sa dormim, nororc ca era doar pepene. Cand imi pregateam si eu geanta ca urma sa ma sune un prieten care avea drum spre Cluj, imi dau seama ca imi lipseste portofelul. Super, ghiciti unde l-am pierdut nu? Oricat am incercat eu sa imi spun ca am tinut de el in timp ce imi faceam filmul prin iarba uda, si ca am venit cu el acasa, cumva in interiorul meu stiam ca acolo e. Asa ca am facut afise  si le-am lipit in zona aia. Afise pe care am simtit nevoia sa mentionez ca ofer recompensa, ca stiu din pacate mentalitatea majoritatii din jurul meu nu i-ar lasa lasa sa ridice un deget pentru altul daca ei nu au de castigat. Trist, dar mentalitatile pot fi indreptate in alta directie( discutie pentru alta data).  Intre timp dupa ce am asteptat vreo 3h ore sa dau de tipul respectiv, m-a suna sa imi spuna ca i s-a stricat masina si ca telefonul i-a fost descarcat pana acum. Ca o fi true, ca nu, e iertat, ca e Spiridus. Are el, his spark. Asa ca m-am dus la ocazie, unde dupa ce am stat putin intr-o ploaie placuta cu soare, m-au luat niste dubiosi cu o dacie la ocazie  pana la Dej.(eram disperata sa ajung odata la Cluj, nu imi permiteam sa fac fite) Puscau manele in spate, de mama mia, iar ei fumau in fata ca turcii, si cu toate ca erau toate geamurile deschise ca sa fie si un curent insuportabil, fumul tot pe mine venea, ca stateam in mijloc. Nu, nu puteam nici stanga, nici dreapta, erau ocupate locurile deja. Am incercat sa citesc ceva pentru examen, dar mi-am pierdut total interesul cand ajungem la Dej si acolo ploua de nu vedeai la 1m in fata. Mama ce ma fac, oriunde m-ar lasa pana sa ajung acasa, ma ud toata si nu mai pot sa plec in seara asta la Cluj. Cumva am reusit sa ma adapostesc undeva pana s-a oprit ploaia 10 min mai tarziu si am si prins ocazie spre Cluj, unde era soare si un apus superb.
That's all folks.


joi, 12 martie 2015

I miss you letter from Mary.

I miss you, my lovely girl! I miss you so much! Your skin your hugs your silly but stunningly pretty smile, your fluffy yet dirty hair, your clothes that complete my wardrobe ( and think about this! Mine complete yours sometimes) I miss your strength your wanna be bitchy attitude. Why wannabe? Because you have such a loving soul. It's innocent. And pure. And I love you for that. And in these desperate moments I need your breath-taking advice and motivational theory. I need your presence. I need my sister. I need you. And you have to search and work hard and don't let yourself down. If you want to work, do it. If you want driver license, get those shitty money. But the most important thing if you want to be happy, do something. Don't wait for it. Don't wait for a change. Be the change in your life!

Right back atcha' lil sis :*

vineri, 9 ianuarie 2015

The days are getting colder, have warm hart!

Cred ca am ajuns sa vad iubirea asa cum este ea defapt. Cel mai pur si mai puternic element, care le da viata si scop tuturor. Nu cred ca exista fiinta care sa fie completa fara iubire. Nu toti vad iubirea asa, multi o limiteaza la un sentiment intr-o relatie de cuplu, sau la obligatia familiara. In primul rand iubirea nu e obligatie! In al doilea rand, iubirea naste sentimente. Toate astea din cauza ca iubirea e intangibila, se poate simti doar daca crezi in ea. Nu degeaba exista vorba aia "Cum sa te iubeasca altcineva, daca nu te iubesti tu?". Se refera la faptul, ca atat cat stii tu sa iubesti, doar atat o sa poti primi si iubirea celor din jur, dar pe tine inveti prima data cum sa (te) iubesti.
Iar cand iubesti nu ascunde asta. Arata-le tuturor ca iubesti, fii sincer in legatura cu ceea ce simti, pentru ca o iubire nelimitata, libera exprimata, e de zece ori mai puternica si categoric iti schimba mediul din jur. Deschide-ti inima si ofera tuturor iubirea pe care o simti fata de ei cu toate ca ai impresia ca ei stiu sau iti e frica de raspunsul lor. Iti e frica ca nu e reprocitate, ca nu primesti aceasi iubire in schimb. Dar daca nu o faci, de unde vei sti? Odata ce le vei arata tuturor iubire, o sa vezi ca in jurul tau va fi inconjurat de aceast element si mediul in care traiesti va fi altul.

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Oblivion

Cand ajungi sa stii prea multe ti se pare ca nu mai gandesti in concordanta cu societatea. Cand gandesti cu sufletul te vezi net superior de acele marionete care traiesc dupa un patern, de care te simti exclus in acelasi timp. Ai vrea ca mai bine sa nu fi stiut nimic. Mai bine prost si fericit era vorba aia...
 Asta ar fi fost calea cea usoara. Ai fi terminat facultatea, ai fi avansat pe planul carierei, te-ai fi casatorit, formandu-ti o familie si marind linia genealogica... Pana la un punct in care ai fi avut un moment de slabiciune, in care sa realizezi ca defapt voiai altceva decat sa fi robot. Altceva te-ar fi facut fericit. fericiti sunt aceia care reusesc sa isi dea viata peste cap, sa se rupa de sfori si sa faca acum ce trebuiau sa faca de la inceput, dar nu au avut curajul sau iluminarea, si anume sa investeasca in sufletul lor.

Daca faci in viata lucruri pentru sufletul tau, viata il va alimenta si il va face sa creasca. Daca viata ta nu are nici o treaba cu sufletul, atunci el va seca si usor usor vei simti un gol pe care vei cauta sa il umpli dar nu vei sti cum.

Dar daca sunt aceia care iluminati fiind de atata cunoastere care aleg calea cea mai grea,? Cei care nu accepta deloc sa fie marionete daca acest lucru nu coincide cu visele lor. Si le urmeaza chiar daca e al naibii de greu, chiar daca inoata impotriva curentului si toti le zic ca e in zadar.
Daca am lua exemplu de la ei numai... Daca toti ar avea curajul macar sa ajunga la ideea visului lor, si-ar da seama prin ce trebuie sa treaca ca sa il indeplineasca, dar odata ajunsi acolo nu ar mai da inapoi! Daca toti am avea acel curaj, atunci marionetele ar fi in minoritate pana ar disparea. Si atunci am fi fericiti, deoarece toate acele piedici puse pentru ca faceam ceva diferit vor disparea la fel ca si toate greutatiile.

Asta e proiectul meu de suflet!

duminică, 7 decembrie 2014

Scrie!

Avand in vedere ca lucrez la o carte, am inceput sa imi asum rolul de scriitoare. Toata lumea ma intreaba, cand mentionez faptul ca lucrez la o carte, "ce inseamna sa scrii o carte?" Si ma blochez si stau si imi zic, eu nu am intrebat pe nimeni despre cum se scrie o carte. De ce imi cer mie parerea avand in vedere ca lucrez la prima carte si nu am nimic publicat pana acum. Cat de experta as putea fi eu? Dar am totusi un sfat.
 Cum scrii o carte?
Scrii! Si iar scrii, si scrii incontinuu pana nu mai poti. Si apoi scrii iar, pana ai zis tot ce ai avut de zis, pana ti-ai descarcat sufletul in opera respectiva. Si apoi aduagi, corectezi si editezi. Dar e bine ce ai scris? Normal ca e bine. Nu exista nici un curs despre cum se scrie o carte, tocmai ca fiecare trebuie sa fie originala, si sa poarte amprenta scriitorului.
Iar spre sfarsit o sa vezi ca iti prinde contur opera, si esti din ce in ce mai satisfacut de rezultat. Asta inseamna ca esti la finalul cartii pe care nu stiai cum sa o scrii la inceput.

vineri, 7 noiembrie 2014

Iluzia unei clipe

Multi isi doresc sa se casatoreasca. Pana si eu. De ce? Pentru ca de la un anumit timp incepeam sa imi imaginez, asa de distractie si curiozitate, casatoria mea cu tipul cu care umblam in momentul respectiv. De obicei asta se intampla la inceputul inceputurilor, cand inca e acea adiere de simturi care iti da aripi in gandire. Dar daca stati sa va ganditi, sunt sigura ca macar odata v-ati imaginat, nu iti apare in minte casnicia in sine, ci acel moment utopic de la nunta, in care totul in jur are o mireasma placuta. Copiii se joaca alergand in jurul vostru. Mult verde, pentru ca e in natura si flori albe, multe, care isi lasa petalele sa boare jucaus prin aer. El e emotional spre nervos, tu esti de un calm mascat, ca te-ai decis ca pentru cateva minute sa ignori cat de greu ti-a fost cu pregatiriile. Amandoi zambiti. Tu iti admiri rochia, el se joaca cu papionul, vai ce il jeneaza... tu razi copilareste si il aranjezi, terminand cu un sarut subtil pe obraz. In timp ce ai grija sa nu il atingi sa ii lasi urme de ruj, ii simti parfumul in combinatie cu aroma lui, combinatie irezistibila pentru tine de fiecare data si  te gandesti sa il furi tu in momentul ala sa mergeti sa faceti dragoste in padure in timp ce el iti rupe pretioasa dragoste. Dar iti intrerupi gandurile perverse, multumindu-te doar sa ii arunci o privire perversa care il blocheaza pt cateva secunde, dupa care isi da seama exact la ce te-ai gandit. Asa de bine va potriviti.
Dar pana si acest moment e inainte sa spui da!!! Deci care e faza cu casatoria? O masca in forma de act? O finalitate? Pentru ce a fost inainte. Un inceput? Pentru ce va fi. O intrerupere? Intre acel monent in care va doreati sa va uniti si celalalt in care va doriti sa fiti uniti ca inainte. Pentru ca la fel ca si despre Romania, vorbim de doua uniuni diferite.

luni, 27 octombrie 2014

Was it enough ?

Uite ca se apropie anul de sfarsit iar mie nu mi-a iesit nici un plan. Se pare ca universul nu a vrut sa imi faca damblaua anul asta nici cu parisul, la care erau biletele cumparate!!! Vorbisem chiar si de cazare... La inceput s-a amanat data, din mai pe august. Apoi se pare ca august nu era luna a 9-a ci septembrie era aia, deci cu o luna si mai tarziu, ca sa ne incurce toate planurile si sa nu ne mai iasa socotelile. In consecinta, Parisul, mai bine mai tarziu decat niciodata, da cu minus. Farmecul lui se trage din frumusetea spontaneitatii, si nicidecum nu e lucru ce trebuie taraganat.
Cum ar fi de exemplu scoala de soferi, pe care la inceput am taraganat-o eu pe conceptia tampita ca nu are rost sa imi fac carnet pana nu apare posibilitatea de a avea masina la orizont. Bad call, acum soferita mada e doar o idee, amanata de circumstante, dar si cand o sa fie, o sa fie in forta! Go Go Power Rangers!
Voiam o aventura de o vara... N-ar fi trebuit sa fie greu nu? Baietii care nu vor sa se implice sunt la tot pasul. Dar nah vara nu erau! probabil nu eram singura care voia asta, si altele s-au trezit mai devreme in consecinta erau luati toti... sau nu aveau nici ei chef si si-au luat vacanta in Vegas.  Pentru ca nu aveam un partener in crime vara asta, nici nu am avut cu cine sa merg sa fac skinny dipping la lqguna albastra. Si asa de mult voiam sa vad minunatia aia de lac!!! "e noroiasa" imi spuneau niste prieteni. Poate voiam sa o vad asa! In schimb in ceea ce priveste evenimentele la care am vrut sa merg, mi-am bifat lista in proportie de 90% si pot spune ca sunt multumita, eh daca toate ar depinde numai de mine... dar lucram si la aia.
P.S. voiam sa public cartea anul asta, dar mai bine o imbunatatesc cu niste idei super de ultima ora si scot anul viitor o minunatie.

duminică, 10 august 2014

Sluflet amanetat

He broke me....si nici macar nu e vina lui, e doar picatura care a umplut paharul. O picatura care nici nu voia sa curga acolo. O picatura care a aterizat peste multe altele si a imprastiat speranta.
Nu mai cred in iubire. Cel putin nu pentru mine. Vad iubirea altora si ma bucur pentru ei chiar daca stiu ca defapt ceea ce vad eu e doar suprafata care mereu pare roz. Sunt o sadica stiu. Dar desemenea stiu ca toata lumea credea ca sunt foarte bine cu a, cand defapt noi nu mai eram...sau eu nu mai eram,haha pana si el credea. Deci de ce nu as fi sadica?
Poate sunt pedepsita sa nu mai fiu iubita, chiar daca asta e tot ce imi doresc. Si de cate ori mi se pare ca am gasit pe cineva pe care sa iubesc, dau peste cineva care e incapabil momentan sa o faca. Cum ii gasesc oare? Nu sunt genul care se indragosteste la prima vedere a unui chip frumos, ci sunt atrasa de suflete frumoase ca un magnet. Dar aceste suflete frumoase sunt mereu devastate de o iubire din trecut care le ocupa tot si nu mai e loc pentru mine. Sunt doar o trecatoare prin cearceafurile lor care miros a dezamagire. Pentru ca de fiecare data cand am facut dragoste cu acest gen de oameni, a fost doar trup, lasand sufletul deoparte dezamagit pana si de propriai existenta ca el nu a fost luat in calcul.
Ar trebui sa iti faci asigurare la suflet, imi spune el. Recuperarea e scumpa si devine din ce in ce mai imposibila. Dar si el ar trebui sa puna un semn pe usa lui de la dormitor:"Lasa-ti sufletul afara si intra in lumea pacatelor trupesti. "

marți, 5 august 2014

Maguri Outdoor eXperience

Ii spuneam prietenei mele, in drum spre MOX, ca petrecerea e o stare de spirit, ca entuziasmul. Apare in locul potrivit si la momentul potrivit. Nu am mai stat sa detataliez ca am fost acaparata de peisajele pitoresti. Stateam si ma minunam de frumusetea stancilor care intepau cerul cu putin nori frumosi formati de parca era prima data cand vazusem asa ceva. Am ramas asa captivata de  peisaje ca m-am decis ca ala e locul care ma va inspira pentru cea mai frumoasa capodopera a mea. Mi-a venit mie ideea mai demult dupa ce termin prima carte, cea la care lucrez acum, sa scriu o a doua despre un taram magic cu zanite, spiridusi si alte personaje fantastice. Iar acela e taramul magic despre care vreau sa scriu.
Daca pornisem de acasa cu party mood on, cand am iesit din cort dimineata dupa un somn bun, am trecut in starea aia de relaxare in care te bucuri de tot ce inseana natura si nu vrei nimic mai mult. Cald fiind mi-am luat patura si m-am intins la soare pe un camp plin cu flori si afine. Mai papam cate o afina acrisoara in timp ce imi faceam coronita, minunandu-ma in continuu de peisaj. Tot ce ma puteam gandi e cat de frumos e sa stai asa intins pe iarba si sa privesti norii. Oare cati mai facem asta? Cand eram mica vara dormeam sub marul din gradina, cu mirosul de iarba proaspat cosita de bunicul meu.
Am simtit in sfarsit dupa mult timp conectarea cu natura care nici nu stiam ca mi-a lipsit. Marea ramane prima mea iubire dar pot sa zic.ca are competitie serioasa. Poate si compania de la festival. Asta da festival! Mi-a placut mai mult decat Electric Castle pentru ca nu a fost vorba doar de muzica, cat a fost vorba de socializare si relaxare la hamace, waterslide si in fata la scena. Si cand ma gandesc ca totul a inceput cu o zi de nastere. Baietii din organizare au facut o treaba de milioane. Au creat ceva exceptional, daruindu-ne tuturor umpic de magie de la natura.
La mox m-am regasit, ca numai eu stiu cat de dezechilibrata era in ultimul timp, si cat de departe m-am simtit de spiritul meu asa cum il cunosc. M-am prabusit de atatea ori si m-am ridicat nesigura cata sa pic iar. Dar toata deconectarea de probleme,stresuri, neajunsuri. Acea relaxare m-au facut sa realizez cat de putin imi trebuie sa fiu implinita si cate de simple sunt lucrurile. Mox va fi mereu o parte din mine si la propriu pentru ca din banii castigati lucrand acolo, imi reconditionez tatuajul mult visat si dorit.
This was my Maguri Outdoor eXperience.

miercuri, 28 mai 2014

Metafora unei non-relatii

Filmul nostru a fost o fictiune foarte frumoasa. Nu stiu tu, dar eu m-am simtit bine cu tine. Da stiu ca ai zis si tu la fel dar ia intreaba-te, ma minti doar pe mine sau si pe tine? A fost ca o zi frumoasa de primavara. A inceput ca un rasarit. Luminarea unor noi inceputuri, promisiunea aventurilor ce vor urma. 2 pioni vioi care abia se cunosc, sunt la inceput de zi, inceput de tot. Descopeream teritorii noi impreuna, tu despre mine eu despre tine, si era asa de bine, pana cand au aparut si norii. Iar intrebarea oare va ploua si ne va despartii ? odata cu ea.Dar cu curaj ne-am luat o umbrela de Alba ne-am incarcat cu veselie si am zis ca putem sa sta ne vedem oricat de innorat ar fi. Si oho, pentru mine era asa innorat ca parca nu era zi, si eram pregatita sa renunt la soare mai ales dupa furtuna din vama stuf... Dar soare, mi-ai spus ca tu nu ai vrea sa renunti la mine. Bre...nu poti doar sa imi faci cu ochiu iar eu sa fiu tog timpul acolo asteptand sa imi zambesti de dupa un nor in timp ce tu imi spui indirect sa nu renunt la tine. Oadata ce am inteles ca e gata, a venit si apusul de gheata atat de calm care a inchis o interesanta poveste.