luni, 15 noiembrie 2010

Singuratate

Eu care din totdeauna m-am temut de singuratate, am ajuns singura. Incetul cu incetul am indepartate pe toata lumea de langa mine. Am inceput cu planeta, lume de care nici nu stiu ca exista. Apoi lumea din jur pe care o vad dar nu o cunosc. Mi-am indepartat cunoscutii pe motiv ca nu-mi erau prieteni, fara a le da sansa sa ajunga. Apoi incetul cu incetul mi-am indeparatat prietenii. M-am indepartat si de familie. M-am indepartat chiar si de cea mai importanta persoana pentru mine. Am ramas doar eu. Intr-un lac secat de lacrimi. Am ramas stearpa, fara sentimente. Fara a avea ce darui, fara pic de suflet. Toti pe care i-am izgonit de langa mine, eu luat cu ei partea de sentimente pe care le-o ofeream eu. Cel plecat ultimul a luat cel mai mult, caci lui i-am oferit cel mai mult. Acum nu mai am nimic. E bine, organismul se reface in timp, insa nu stiu daca voi supravietui pana la refacere. De unul singur, nu reuseste nimeni.

4 comentarii:

Josette spunea...

Sfat: du-te la "cea mai buna piesa de teatru" din oras (o alegi tu) singura. Dupa ce o sa iesi de acolo ori nu o sa te mai simti singura, ori o sa iti placa singura... teatrul face bine organismului :)

Linn spunea...

mersi:* o sa fac asta cat de curand. dar intre timp incerc sa remediez si problema cu indepartarea

Anonim spunea...

:)da..

Anonim spunea...

You learn to ignore the sadness, I used to gain and loss, the anger, fear, joy and friendship.http://www.jocuri3d.net/42/Jocuri-Barbie-1.html