joi, 19 decembrie 2013

Scrisoare de ne-adio

De ce ma simt asa prinsa intre doua lumi? Ma asteptam sa ma ramas agatata de una care intr-o vreme era tot pentru mine, era centrul atentiei mele, chintesenta mea, dar nu e aceasta, nici una din cele doua. Iar cele doua nu sunt cum ar trebui sa fie. Raman interesata prea mult de o parte, pe care stiu foarte bine ca ar trebui sa o inchid intr-o cutie neagra si pe care sa o parasesc undeva in strafundurile mintii mele. Si asta incerc sa fac. Dar cumva atentia mea tot spre tine se indreapta. Apari in mintea mea prea des, ceea ce e enorm pentru mine pentru ca as prefera sa nu apari deloc. Esti o cauza pierduta de la inceputul jocului. Nu ne potrivim, nu ma vrei. Dar esti tot acolo, in fata mea, zambesti, sau stai in stilul tau serios, care e asa de fascinant si caruia as vrea sa ii dezleg misterul, dar pe de alta parte e asa de enervant...chiar si cand nu esti prezent, iti vad fata, si te caut in multime sperand cumva ca m-am inselat pentru ca nu imi convine defapt sa stau langa tine stiind ca nu te pot avea cum vreau eu. Ma trezesc foarte des cu semne de intrebare pentru ca visez cu tine si nu inteleg de ce... Visez acel fel de conexiune care as fi vrut sa sa existe intre noi pe langa cea superficiala. Ti-am spus ca nu te pot citi, si asta e unul din lucrurile care ma frustreaza la tine. Esti bun, esti rau? De ce ai facut aia? De ce te-ai oprit? De ce mi-ai spus "Ce e asa gresit ca te doresc?" Chiar asa era sau doar ai spus-o ca sa iti atingi scopurile? In fond in pat stiai exact ce sa spui sau sa faci. Ai renuntat la noi pentru bine meu sau pentru ca te-ai saturat tu pur si simplu? Mi-ai starnit atatea intrebari si m-ai lasat fara raspuns la nici una. Si toate astea ma macina in loc sa ma lase sa ma bucur de atentia pe care o primesc de la cineva de care eram foarte interesata. Mai demult tanjeam dupa acea atentie cum tanjesc acum dupa acea conexiune pe care nu o am cu tine. Dar acum mi-e indiferent ca ma cauta si ca vrea sa petreaca timpul cu mine. Partea cea mai interesanta e ca si cu el era mai demult cum e cu tine acum. Eu eram interesata el nu. Eu voiam sa il cunosc, eu nu voia sa fie cunoscut. Si acum el vrea sa ne cunoastem si simt de parca am castigat o batalie, dar cumva prea tarziu... Timing's a bitch!

miercuri, 13 noiembrie 2013

Scrisul

Pentru a compune trebuie doar sa incep sa scriu, un cuvant, o propozitie, o fraza, un argument, alineat, si asa ajunge un paragraf din ceva spectaculos creat de mintea mea. Ma intreba o prietena de ce las talentul si inspiratia sa se risipeasca si nu am stiut ce sa ii raspund, doar am ridicat din umeri cu o unda de melancolie si vinovatie. As putea sa compun atatea fantezii cate galaxii sunt, dar nu o fac pentru ca doar le-as incepe si nu le-as mai termina. Am in prezent inceputa o poveste si neterminata si m-am hotarat ca pana nu o termin, nu incep altele. In schimb scriu despre mine, ce ma roade, suferintele si nehotararile mele. Cumva sper ca prin scris ma vindec si nu sper degeaba. In scris gasesc liniste si in scris ma descarc. Se intampla sa fim nervosi pe moment si atunci sa aruncam lucruri, sa zbieram, sa plangem chiar de nervi, dar ce se intampla cand se aduna mai multe greutati psihice? Mai ajuta cele mentionate mai sus, decat poate plansul? Pe mine doar scrisul ma auta. Scrisul parca imi foarmeaza o alta carare in directia in care ar trebui sa o iau si felul in care ar trebui sa fiu cu fiecare litera pe care o scriu descriind situatia precedenta.
 Scrisul pentru mine e cararea din caramizi galbene din OZ, pe care daca il urmez, intalnesc o gramada de chestii interesante, invat si ma cultiv. Iar cand ajung la capatul cararii, ajung si la punctul maxim de pe lista mea de lucruri de facut intr-o viata si anume evolutia spirituala. Cu asta am avut o revelatie. Imi place sa scriu, ador sa scriu, sunt facuta pentru a scrie. Ecuatii matematice, probleme istorice, filozofii fabuliste, toate iau viata in scris. De ce sa ma opresc din scris doar pentru ca lumea nu mai valoreaza cititul cum il valora odata. M-am descurajat, cand am vazut cum lumea scriitorilor se duce incet incet pe rapa, devine un hobby, din cauza ca nu poate fi o sursa de intretinere, cu toate ca ar putea fi o cariera. Am zis sa incerc ceva mai modern cum e jurnalismul, dar ce sa va spun...cumva nici aici nu se mai pune accentul pe scris, televiziunea e noul jurnalism. Bucurosi sunt insa cei care au prins un job online bine platit. Desi majoritatea articolelor scrise online sunt scrie de tineri studenti in practica sau voluntari, care si ei s-au dat batuti si fac din scris un hobby. Eu nu o sa ma dau batuta. O sa imi temrin cartea, si apoi inca una si inca una. O sa am trei carti sa aiba de unde sa aiba editura de unde sa aleaga.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Alice in wonderland

Cumva am fost atrasa intr-un portal. Luminite, culori, promisiunea unei aventuri pe cinste si a unor explozii de sentimente m-a atras ca un magnet. Am intrat in Wonderland pentru a ma distra, pentru a mai incita viata triviala pe care o duceam. O viata frumoasa calma, buna de altfel. Desi stiam ca e gresit, stiam ca faptele mele ar putea sa aiba repercursiuni nu foarte frumoase, si ca s-ar putea sa ranesc in calatoria mea atat pe mine cat si persoane care nu ar fi meritat asta. Dar de dragul aventurii, de dragul de a incita lucrurile am luat-o pe drumul magic. Privind inapoi e greu sa delimitez si sa desenez o harta a simtirilor pe care le-am trait. Dar sunt puncte magice care inca isi pastreaza savoarea inconfundabila si pe care le simt si acum foarte puternic. Am inceput prin a prelua controlul si in acelasi timp ma lasam purtata de evenimente. Era greu sa amestec aceasta lume utopica cu lumea reala si sa le combin pe amandoua fara a se produce o coliziune de uriase proportii. A fost mai greu psihic, decat fizic, nu puteam sa am doar utopia. Era ori viata normala, ori umpic de combinatie. Dar am gasit mixologia buna, sweet & sour feelings, baza fiind petrecerile, care era acoperirirea mea pentru celalalta lume, si un top de discretie. Din pacate parerile au fost impartite si juriul a deliberat. Nu am pus destul top si riscam sa fiu descoperita. Totodata s-a strecurat si un alt ingredient nedorit, constiinta. Eu nu voiam sa stric ce aveam inainte, desi nu mergea cum voiam, voiam doar sa condimentez putin cu magie. Si cumva dupa un drum plin de intamplari fericite sau nu, constiinta a batut la usa: "Cioc,cioc, e timpul sa te trezesti si sa mergi acasa!" Daca totul a fi mers cum mi-ar fi placut mie, constiinta mea inca hiberna linistita, dar faptul ca a trebuit sa ma lupt cu atatea si sa ma enervez intens de fiecare data sa obtin un gram de magie, cumva au deranjat-o din somnul ei. Nu spun ca nu a meritat, caci si acele grame de magie, au fost profunde si mai mult decat ma asteptam. Plus ca eu sunt de parerea ca orice experienta buna sau rea isi lasa un impact asupra ta si asa putin cate putin acumulezi intelepciune. Dar e cazul sa ma intorc acasa. Sa las totul in urma ca o amintire frumoasa si sa imi reiau viata insipida dar calma si lipsita de tornade. Sunt putin melancolica sa renunt la ceva ce imi place, dar recunosc efectul de sevraj si stiu ca pot sa trec peste, deoarece nu ar fi prima data. Daca mai raman in Wonderland, se pierde tot ce am real, dispare in neant, iar magia din Wonderland functioneaza numai pe baza realului, astfel, stricandu-se tot!

miercuri, 21 august 2013

Error 404

Dear Tech Support,

Last year I upgraded from Boyfriend 5.0 to Husband 1.0 and noticed a distinct slow down in overall system performance, particularly in the flower and jewelry applications, which operated flawlessly under   Boyfriend 5.0.

In addition, Husband 1.0 uninstalled many other valuable programs, such as Romance 9.5 and Personal Attention 6.5, and then installed undesirable programs such as NBA 5.0, NFL 3.0 and Golf Clubs 4.1.

Conversation 8.0 no longer runs, and   Housecleaning 2.6 simply crashes the system.

Please note that I have tried running Nagging 5.3 to fix these problems, but to no avail.

What can I do?

Signed,
Desperate.

Dear Desperate,

First, keep in mind, Boyfriend 5.0 is an Entertainment Package, while   Husband 1.0 is an operating system.

Please enter command: ithoughtyoulovedme.html and try to download Tears 6.2 and do not forget to install the Guilt 3.0 update.

If that application works as designed, Husband 1.0 should then automatically run the applications Jewelry 2.0 and Flowers 3.5.

However, remember, overuse of the above application can cause   Husband 1.0 to default to   Grumpy Silence 2.5, Happy Hour 7.0 or Beer 6.1.

Please note that Beer 6.1 is a very bad program that will download the Farting and Snoring Loudly Beta.

Whatever you do, DO NOT under any circumstances install Mother-In-Law 1.0 (it runs a virus in the background that will eventually seize control of all your system resources.)

In addition, please do not attempt to reinstall the Boyfriend   5.0 program. These are unsupported applications and will crash Husband 1.0.

In summary,   Husband 1.0   is a great program, but it does have limited memory and cannot learn new applications quickly. You might consider buying additional software to improve memory and performance. We recommend   Cooking 3.0 and Hot Lingerie 7.7.

Good Luck Babe!
Tech Support

Sursa: Tomata cu Scufita

luni, 12 august 2013

What to do, what to do...

Eu sunt o persoana foarte nehotarata. Cred ca e al treilea post pe tema asta deja. Si daca nu v-a umezit primul in care nu stiam ce drum de caramida galbena apuc spre viitor si cateva dorinte, sau al doilea care e ala bala portocala, acesta e continuarea si sper ca si sfarsitul ca deja sunt satula sa ma repet. Dar obisnuiesc sa ma plang pe aici, pentru aia am inceput sa scriu, asa ca poate pe viitor cand o sa fiu iar nehatarata/nemultumita o sa apara altceva mai interesant scris dar cu acelasi miez.
In acest post subliniez faptul ca aceasta nehotarare a mea se datoreaza faptului ca sunt nemultumita ca persoana si e ca o boala ( rich and spoiled bitch disease). Asta e pentru ca imi permit luxul de a crede ca pot sa fac alegeri, desi asta ar intoarce lumea pe dos, daca lucrurile s-ar misca in functie de nemultumirea/nehotararea mea. Daca e alba vreau neagra, daca as avea neagra insa nu mi-ar placea, as vrea si alba. As vrea sa caut o combinatie, dar oricat as spala hainele albe cu cele negre tot nu se decoloreaza sa ajunga la un gri de care sunt multumita. As vrea sa fie cum vreau eu. Sa pot face ce vreau, cand vreau, cum vreau. Lucrurile pe care le vreau sa se intample cand si cum vreau.
Dar poate e doar o stare de plictiseala datorita verii. Vara am o mare energie pe care vreau sa o consum pe anumite activitati. Nu spun ca duc lipsa de ele, dar vreau mai mult, cel putin cat mai tine vara pana sa revina starea de lene. Am fost la festivale: Electric Castle si Peninsula (unde nu am facut bungie jumping. voiam si nu voiam). Am fost la mare: plaja, balaceala, jocuri, bere, plimbari, flash tower... Am avut si iesiri in oras interesante si nopti albe. Dar cu toate acestea, nu sunt multumita.
In fond e in firea mea, sunt femeie si am menirea sa complic treburile. Konichiwa bitches!

marți, 23 iulie 2013

Vanilie

De curand am citit trilogia 50 shades of grey. Si nu am de gand sa fac o recenzie. Doar vreau sa spun ca m-a umplut de sentimente si simtiri ingropate adanc din cauza confortului din relatia mea care e asa warm and bright. Mi-am dat seama ca ii lipseste niste umbre mai intunecate. Dar cum sa le aduc in relatie? Nu pare deloc stilul lui. Si chiar daca vorbim despre tot si suntem foarte deschisi in tot, nu stiu cum sa pun problema sa nu se simta el ciudat sau demasculinazat. Eu sunt flower power la suprafata, fetita dulce, cuminte, buna, empatica, dragostoasa. Dar pe dinauntru sunt o bestie, o bestie care vrea sa sfasie tot, mai ales cand vine vorba de partea mea sexuala. Mereu imi doresc mai mult, nu sunt niciodata multumita, sau cel putin mi se pare ca ma multumesc cu putin. Imi place ce e incitant, imi place nasty. Am avut parte de o perioada in care mi-am manifestat aceasta parte atat sexual cat si senzual, prin flirturi. Simplul fapt ca dadeam baietii gata cu niste vorbe ma facea sa ma simt foarte puternica. Nu aveam nevoie de mai mult. Si acum stiu ca sunt dar mi-e dor sa imi exercit acea putere. Si pe el pare ciudat. Nu din partea mea. El reactioneaza ca si cum m-as prosti si m-a dezarmeaza el pe mine. Poate mi-am pierdut abilitatile, sau poate nu le-am avut niciodata asupra lui. Caci el a venit usor, si l-am avut usor. Nu a trebuit sa lupt pentru el si am stiut totdeauna ca e acolo. Nu a fost niciodata vorba de flirturi sau lupta sau seducere. Si mi-e dor sa seduc. Mi-e dor sa ma simt puternica prin acest fapt. Vreau sa imi dezlantui bestia si vreau sa o fac cu el. Vreau sa trecem de aceasta zona de comfort si sa ajungem la un discomfort sexual. Sa il dezarmez. Sa se joace cu mine. Sa ne ranim fizic pentru a atinge apogeul. Sa ne contopim intr-o lume noua plina de placere. Mai multa placere.Pentru ca vreau mai mult decat vanilie. Vreau sa fie ceva diferit. Vreau sa il scot din armura lui de plus si sa ii placa asta. Dar cred ca ii e prea frica de necunoscut. Sau nu stiu sa fac asta si o sa dau gres fiind neindemanatica. Vreau sa fac asta atat pentru placerile noastre, caci sunt sigura ca o sa ajunga si el la stadiul de placere intensa odata ce v-a ajunge sa cunoasca colturile intunecate ale mintii mele, cat si pentru a depasi aceasta frica. Vreau sa nu mai imi fie frica sa actionez. Sa imi pot arata partea salbatica. Sa ma cunoasca cu totul in timp ce sunt a lui.

luni, 17 iunie 2013

O zi pentru Annia! :*

Annia e labradorul meu negru. In 16 aprilie a facut un anisor ( de om). Nu mi-am permis atunci sa fac nimic special, din pacate nici sa ii cumpar un treat si seara am lucrat. M-am simtit foarte prost din cauza asta si de aia am hotarat ca atunci cand se face mai caldut afara o scot pe Annia la o plimbare mai lunga pana in centru. In sfarsit a venit caldura, soarele a inceput sa zambeasca si s-a infaptuit miracolul sa am liber 2 zile la rand asa ca am decis sa o duc pe annia la somes. I-am sarbatorit ziua azi. Am inceput cu niste cadouri. Am dat o fuga pana la Cora de unde i-am cumparat o zgarda rosie in locul celei de metal, acum e cuminte si merge frumos pe strada! Si o lesa tip lant sa fie mai eleganta si sa inlocuiesc cat mai repede lesa aia albastra si murdara. I-am cumparat si niste macare tip biscuiti cu calciu si niste treat-uri de ros. Ce frumos arata fetita mea cu zgarda rosie ! Am mersin aventura de ziua ei . Am ajuns la somes unde a inotat pentru prima data in viata ei. Chiar am fost curioasa sa vad ce reactie are fata de apa, chiar daca initial nu asta era planul. Mai intai a intrat in apa asa putin cu picioarele sa se ude de caldura si a iesit, nu parea sa o atraga foarte tare ambianta oferita de balaceala. Dupa ce ne-am mai plimbat putin si a mirosit ceva catei care facusera baie, a simtit probabil izul de libertate pe care ti-l ofera apa cand te scalzi in ea si a simtit trairile tuturor cateilor care s-au aventurat in apa si a zis: "Trebuie sa fac si eu baie!". Am coborat cu ea scarile si nu a mai stat pe ganduri si s-a aventurat in apa. Ce dragut inoata! Apoi am dus-o in centru pe terasa sa fie admirata de prieteni si sa primeasca multa atentie in timp ce se bucura de luminile Clujului noaptea, necunoscute pana acum.
La multi ani! :*

duminică, 13 ianuarie 2013

Tipologia femeilor

Cu toate ca e ultimul lucru pe care mi-l doresc o dau in tipologia tuturor femeilor. Ajung genul de fata care vrea sa-si schimbe prietenul, sacaitoare si cicalitoare la orice pas. Si nu e vorba ca e doar de aceea scurta perioada din luna care dupa cum bine stim ne transforma pe noi femeile in mici monstruleti. Mi se intampla sa ma trezesc si sa incep sa comentez asa din neant: "aia nu-mi convine!","aia nu-mi place!","tot eu fac totul!".
"De ce doar eu sa fac de mancare?!" Mie imi place sa gatesc, chiar ma relaxez gatind, care ca orice lucru ca re ajunge sa fie un "must do", incepe sa imi displaca. Cand vede ca nu am chef sa sunt obosita/bolnava ( se intampla mai des decat ar trebui), mai incepe el sa prepare ceva, dar in majoritatea cazurilor, daca ma tin puterile, preiau eu pentru ca stiu ca mai multumita o sa fiu dupa ce termin.
La fel e si cu ordinea/curatenia. Fac eu cat pot dar la un momentdat ma enervez cand vad ca nu se pastreaza si fac scandal. Mi se pare normal de altfel. Dar aici pot sa spun ca suntem amandoi de vina. Ne asemanam, pentru ca suntem comozi amandoi. Prea comozi sa aruncam un ambalaj. Mai bine il lasam pe birou chiar daca cosul de gunoi e dedesupt! E vina mea si mai mult pentru ca l-am invatat asa."Iubitu ce vrei sa mananci?","Iti spal ceva haine?". In fond daca fac pentru mine de ce sa nu fac si pentru el? Ce ma deranjeaza defapt e cand eu fac si el sta degeaba.
Si asa incep sa cicalesc. Si sunt ca o tata. Vreau sa fie mai ordonat si mai putin comod. Faza cu comoditatea, asa cum i-am explicat si lui o sa-l lipseasca de multe lucruri bune. Dar nu vreau sa fiu asa, nu vreau sa tot stau cu gura pe cineva, dar nici nu pot sa las de la mine. Din toate punctele de vedere, mai putin asta sunt prietena perfecta! O fi asta punctul in care ajunge orice femeie in relatia ei? O fi asta cursul natural al lucrurilor? Sa faci de toate ca sa faci placere barbatului, pentru ca mai tarziu a obosi si a deveni cicalitoare, urmand sa fi parodiata de rasa masculina? ( "Asa-s femeile!")