duminică, 21 august 2011

Love story* - 7

Problema mea e ca eram naiva. Credeam orice, ORICE! Damn it. Si mai si interpretam intr-un fel in care sa imi da prea multe sperante si idei false. Dar nici nu era alta forma de interpretare, pentru ca el mereu stia ce trebuie sa spuna si cand sa spuna. Ca sa fi actionat cum trebuie in relatia asta trebuia sa am cat de cat o experienta in domeniu. Nu numai ca nu il cunosteam pe el foarte bine dar nici ce se face intr-un anumit moment nu stiam. Totul am invatat pe parcurs. El e tutorele meu. Poate de aia am facut ceea ce am facut.Argumentul #1 Stiti ca elevul nu poate sa devina mai bun ca si profesorul decat daca profesorul nu mai exista. Totusi nu pot sa inteleg cum anume am ajuns asa rece. Inainte abia puteam sa omor o musca, iar cum , cand stiu ca cineva merita, nu am nici un dubiu ce trebuie facut.Asta nu inseamna ca voi mai face treaba asta. Nu, doar el a fost destul de important ca sa savarsesc o asemnea fapta. Sunt sigura ca daca ar putea fi constient, si ar trece de nervi bineinteles, acum ar fi mandru. Ar trebui sa se simta onorat. In fine, nu am facut-o pentru el. Daca stiam ca ii fac lui un serviciu, nu o mai faceam. Argumentul #2 Am facut-o pentru lume.

vineri, 12 august 2011

Love story * - 6

L-am cunoscut pe net. Pe hi5 ca sa fiu mai exacta. Ar fi cam prima data cand sunt sincera in legatura cu asta. Lumea cand aude "pe net" automat se gandeste: "nu e nimic serios, o sa se termine repede". Eh uite ca am facut mai mult de un an, cat de repede s-a terminat? Oricum, intr-o oarecare masura si eu ma gandeam tot la fel. Ca nu o sa dureze mult. Nu ma intelegeti gresit, nu e ca nu voiam sa dureze mai mult, dar mi se parea cam imposibil de numit o relatie ceea ce ma gandeam eu ca urma sa fie. Si acum cand ma uit inapoi ma gandesc, ce fel de relatie a fost si asta? Nu ca ar fi fost mai diferita daca nu ar fi fost distanta. Defapt poate nici nu am fi ramas atata timp impreuna daca nu ar fi fost distanta. Fiind prima mea relatie, aveam nevoie sa ma obisnuiesc cu obligatiile pe care aceasta le impune si deasemenea cu toate figuriile unui baiat.

Love story - explicatii

Pentru cine urmareste aceasta mica serie de povestiri as avea cateva lucruri de mentionat:
Pana acum in fiecare numar era vorba de o persoana diferita. In capitotul care urmeaza vor fi tot asa mai multe numere, dar va fi vorba despre O SINGURA PERSOANA.
O sa incerc de acum incolo sa pun cate un nr in fiecare vineri, sper sa va placa ce urmeaza :)

joi, 4 august 2011

Cam nu stiu ce vreau

Am mai scris un post pe aceasi tema acu ceva timp.
Sunt genul de persoana nemultumita. Cand are bine vrea rau, cand are rau se plange.
Oricat de bine mi-ar merge si oricat de bine m-as simti, oarecum obisnuita cu greu si cu lucruri rele sa mi se intample, mereu am senzatia ca nu o sa dureze multe acea stare de bine. Partea rea e ca deasemenea presimt ca eu voi fi cea care o va strica. Cumva in subconstient cred ca nu merit bine. Desi stiu ca merit. Da, merit!
Cand imi merge rau, din nou tot eu sunt de vina. Orice mi s-ar intampla, orice mi-ar face cineva eu sunt de vina ca s-a ajuns acolo.
Nu stiu daca vreau ca lucrurile sa mearga asa, nu stiu ce sa fac sa mearga altcumva pentru ca nu stiu cum vreau sa mearga. Nu stiu nimic! Nu stiu nici de ce sunt asa.
I'll just go with the flow

miercuri, 3 august 2011

Love story 5

- Nu mai vin in Cluj.
- Cum? De ce nu?
- Pentru ca s-au scos niste poevsti pe tema mea care ma deranjeaza si nu vreau sa fiu privita aiurea de toata lumea.
- Ce copila esti, prea multi iti pasa ce gandesc ceilalti. Oricum nu toti pun botul la tot felul de povesti, eu unul nu pun.
- A fost un apropo cumva?
- Poti sa o iei cum vrei.
Pana la urma m-am dus in Cluj sa ma intalnesc cu Blondul. Era prima persoana care imi placea din cauza caracterului si nu pentru cum arata. Era persoana cu care superficialitatea mea s-a dat la fund. Cand ne-am intalnit am facut eu niste chesti care l-au surprins vizibil placut, si m-am gandit ca e ceva, avand in vedere ca ne-am sarutat cand ne-am despartit.
Urma sa ne vedem weekendul urmator la un concurs de skate din Baia Mare dar eu nu am putut sa merg din cauza parintilor. Dupa doua zile am primit bomba: "Dar tu stii ca Blondul are prietena?" Adica una care nu eram eu. M-am simtit tradata.
Dupa doua saptamani m-am dus din nou in Cluj. Stiam ca o sa ma intalnesc cu el fie ca vreau, fie ca nu. Dar nu aveam de gand sa ma ascund. Eram la intrare cand apare si el. In mod ironic, i-am zambit frumos si i-am intors spatele plecand. Mai tarziu in acea seara mi-a spus in timp ce dansa langa mine ca a ramas oarecum marcat de caracterul meu. Nu se astepta la acel zambet. Am iesit la o poveste. Ne-am plimbat pe cetatuie timp in care imi spunea ca sunt o persoana cu totul speciala si ii pare rau sa imi faca asta dar nu e de acord deloc cu relatiile la distanta. Cum inca nu mi-a trecut efectul de la tradare nu m-au inmuiat vorbele lui de miere si i-am raspuns ca daca si el ar fi fost special s-ar fi putut, dar mi-am dat seama ca nu se ridica la nivelul asteptarilor mele si ca nu mai are rost sa imi pierd timpul vorbind cu oameni care se dau batuti asa usor cand vine vorba de o persoana pe care o considera speciala. Am intrat inapoi la party, m-am dus la bar si am baut un shot sa ma calmez ca eram incredibil de uimita ca am reusit sa spun chestiile alea