sâmbătă, 5 decembrie 2009

Pe tren




M-am gandit sa scriu despre oamenii pe care i-am intalnit in calatoriile mele cu trenul.
Cea mai veche amintire despre "oamenii din tren" o am de cand aveam vreo 4 ani. Aveam de facut o calatorie lunga cu parintii si se iscase o cearta grozava intre tata si un domn inalt cu mustata. Apoi imi aduc aminte, tot asa faceam o calatorie lunga, in compartiment cu noi avea loc o tipa care mergea la Baia Mare. Well atunci eram mai maricica, aveam vreo 12 ani si aveam oracol. Stiu ca am rugat-o pe fata respectiva, Ana, sa imi completeze in el. Nu era nimic special la ea, era doar o fata de 17 ani care calatorea singura cu trenul seara. M-am gandit : "wow, asa vreau sa fiu si eu la 17 ani. Vreau sa calatoresc singura cu trenul". De atunci am iubit calatoriile in tren la distante mari.
Am intalnit oameni obisnuiti in tren. Babute care deobicei erau in grupuri sau cate doua si barfeau despre tot si toate. Cuplurile care mergeau in vacante. Fete care mergeau la prietenii lor, etc.
Totusi nu-i voi uita:
Pe cei doi punkeri alaturi de care am calatorit vreo doua ore. Au avut rabdare sa imi explice ce e cu nebunia flash-ului si toate detalile legate de el. Ei mi-au povestit toate patanile lor, cu asa viata, incat am simtit ca am fost si eu acolo.
Grupul simpatic de tineri din Bucuresti care mergea la mare de 1 mai. Mi-au povestit planurile lor pt vara. Vroiau sa mearga in Turcia. Ei erau insa interesati de mine si de ce mergeam singura la mare(mergeam la verisoara mea).
Nu-l voi uita pe Brad Pitt din Botosani. Hehe.
Si desi nu am socializat deloc cu ele, nu le voi uita pe cele doua batranele cu fusta( tarancute) carora li se vedea parul neepilat sub ciorabi. A fost amuzant cand mi-am dat seama ca si eu si prietenul meu ne-am uitat la ele si la picioarele lor timp de o ora:))
Nu o sa ii uit pe cei doi bucuresteni de 40 de ani care se tot tachinau ironic ca doi copii. Cei mai buni prieteni de mai bine de 20 de ani si parca nimic nu scartaia in prietenia lor, se completau unul pe altul. Sarmantul Luchian, care mi-a pupat mana, si amuzantul Marius care mi-a facut o poza sa aiba amintire. (Nu, nu erau deloc genul pedofil)
Nu o sa ii uit pe cei doi baieti care au fost colegi de generala si s-au intalnit din intamplare in acelasi compartiment in care calatoream eu. Am ras, am ascultat muzica si ne-am uitat la House pe laptopul unuia dintre ei. Odata cu ei l-am cunoscut si pe batranelul betiv care avea o grija parinteasca, neexplicabila, pentru mine. Tot le spunea baietilor sa fie cuminti si sa se poarte frumos cu mine ca altfel va avea el grija de ei.
Nu o sa il uit pe arheologul dragut care m-a tinut de povesti toata seara si despre care am crezut ca avea 20 de ani si defapt era cu 10 ani mai mare ca mine. ( ha!)
De asemenea nu o sa o uit si sper sa o mai intalnesc pe controloarea cea draguta care odata mi-a fost vecina.
Cu toate acestea nu am pastrat legatura cu nici unul dintre aceste personaje. Prefer sa imi amintesc de ei asa cum erau in tren.

3 comentarii:

strumfita avec l`esarfa spunea...

buna,

arunca si tu o privire pe blogul meu:
http://www.questioare.com
si daca iti place ce anume gasesti pe acolo, adauga-l in lista ta de bloguri.

multumesc anticipat,

Strumfita

nekta spunea...

ce mult imi place postarea asta,
încă zâmbesc :)
:*

Linn spunea...

tot timpul zambesti la postarile mele, dulce nekta:D