Am ajuns din nou in acel punct mort. Ma speriam ca asa se va intampla. E o gaura neagra care atrage intrebari fara raspuns, depresii, ganduri rele, distruge tot ce e frumos( nimic nu e frumos, doar iluzoriu, distruge iluzia si ramane adevarul).
Tind sa cred ca am nevoie de o palma buna ca sa ma trezeasca.
Mi s-a mai intamplat la fel acum 4 ani. Atunci ajunsa aici imi doream sa mor, poate dramatizam lucrurile, dar neh eram mica. Noroc ca eram si lasa(inca sunt, nu ca as avea nevoie sa fiu pt ceva). Am trecut prin examene fara sa invat, fara sa imi pese de ele, fara un pic de interes pentru viitorul meu, pentru ca nu doream ca acesta sa existe. Si totusi le-am luat, le-am luat chiar cu o nota medie. Ceea ce e oke, pentru ca nu era chiar nota de trecere ci mult mai sus. Nici macar rezultatele nu m-au trezit atunci. Palma mea de trezire atunci au fost niste analize, care la inceput pareau banale. Nu stiu daca au fost gresite sau nu dar m-au trezit.
Acum ma straduiesc totusi pentru examene chiar daca nu stiu spre ce ma indrept. Toata lumea traieste pentru altceva/altcineva pe langa el. Eu ... nu sunt decat eu aici. ( si totusi sper ca nu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu