Un alt el.

De ce nu incetezi sa sapi adanc pentru niste rapunsuri care doar ti-ar precipita nefericita existenta? Oricat as incerca sa ma ridic la nivelul asteptarilor tale, tot timpul ma voi afla cu un pas in urma. Nu voi putea fi aceea care te va astepta 15 minute in ploaie in fata unei cafenele. Sau aceea pe care o vei prezenta parintilor. Sau care iti va face la micul dejun clatite. Serios, nu ti-a fost de ajuns ca m-ai facut sa pierd fata pe care o aratam lumii? Stii foarte bine despre ce vorbesc. M-ai lasat desfigurata. Pentru a putea iesii in continuare in multime voi avea nevoie de o masca. Stii cat de mult le urasc. Cat repuls imi provoaca. Cu ale tale m-am confruntat pentru prima data. Nu te-a satisfacut doar personalitatea ta infecta, a fost nevoie sa ma convertesti la mechinariile tale. Intr-un mod accelerat am ajuns o persona anosta, fara pic de incredere in ea, careia i se va sopti din urma ce sa faca.
Presupun ca esti satisfacut ca te-am scos din noroiul in care dansai vertiginos, pentru a intra eu insami in el mai apoi. Nu te-ai dat niciodata inapoi cand a fost vorba de a beneficia de ceva de-al meu. Dichisita si aranjata, abia apaream in fata ta. Eram ca o umbra variabila. O persoana insipida, care cerea putina afectiune.
Nu stiu de ce m-am deranjat macar sa-mi indrept atentia asupra ta. A fost ceva inutil. Un gest deloc pragmatic. Era o utopie faptul ca te-as putea schimba. Acum vad cat de zadarnic a fost totul