Despre Amelie Nothomb

Unii oameni citesc romane poliţiste, alţii de groază, iar alţii dramă sau dragoste. Majoritatea citesc romanele pe genuri. Eu le citesc dupa autor. Dacă găsesc o carte cu titlu interesant, o deschid si citesc prima pagină. De acolo mi-e de ajung să îmi dau seama daca aş putea sa citesc cartea sau doar sa o răsfoiesc, uitând după de tot de ea, sau dacă o să ajung să citesc tot ce e publicat de autorul respectiv. "Există nenumăraţi oameni care duc sofisticarea până acolo încât citesc fără să citească. Străbat cărţile ca nişte oameni-broască fără să înghită strop de apă." Amelie nothomb. Iar dacă mi-a plăcut cartea,ajung într-un final să citesc toate carţile scrise de autorul respectiv.

Amelie Nothomb conform wikipediei:
"Este o scriitoare belgiană de limbă franceză. Este fiica unui ambasador belgian și nepoata omului politic Charles-Ferdinand Nothomb, descendentă unei ilustre familii bruxelleze care a adus provincia Luxemburg regatului Belgiei. Copilăria și adolescența ei sînt de fapt o lungă călătorie prin lume, cu opriri mereu provizorii: își petrece primii trei ani de viață în Japonia, urmează China (Beijing), S.U.A. (New York), Bangladesh, Birmania și Laos. În 1984, își începe la Universite Libre de Bruxelles studiile de filologie. Din 1992, în fiecare toamnă, publică un roman, imediat trecut în fruntea listei de bestselleruri."
În ceea ce mă priveşte pe mine, este o scriitoare cu cea mai frumoas imaginaţie posibilă. Genul de imaginaţie care îţi da un sentiment frumos şi de bună stare în acelaşi timp în care te ţine cu picioarele pe pământ datorită sarcasmului cu care sunt înzestrate personajele, sau ironia întâmplărilor. Aşa cum spunea şi Boston Review pe coperta unei cărţi, stilul ei e precis şi împlinit. Chiar dacă în unele romane naratorul se ocupă cu lucruri distructive, manipulare, sau e de o răutate pură, cărţile sunt în aşa fel scrise încât cititorul mereu sa ţină cu personajul principal orice ar face, acesta părând doar o victimă, inspirând milă şi hrănindu-şi puterile cu speranţa cititorului că totul se va termina cu bine. Indiferent de sfărşit cititorul va fi multumit. Romanele Lui Amelie Nothomb nu respectă decât etica personajelor create, fie ele mai ciudăţele sau nu. Astfel se ajunge la o luma în care  autor/ lector/ personaj narator sunt unul şi acelaşi.