vineri, 12 iunie 2009

Multe zambete pustii



Ore negre inecate-n soare. Drumuri pustii fara ploaie sa fiinta. O lacrima. Un voal rosu care spera spre mai mult. O melodie fara sfarsit. Ritmuri enigmatice care isi cauta un loc unde sa ajunga. Ceasuri. Care nu arata un timp corect. E o vreme veche in care putini au pereche. O vreme pustie care zbiara spre salvare. Doi copii se joca. Nu au treaba. Nu inteleg de ce totul e gri in jurul lor. Unde sunt porumbeii albi ? Unde e cerul albastru ? Unde sunt prietenii lor ? O lume sumbra ii inconjoara . Prea mohorata si ocupata sa ii observe.
Lacrimi de copil nu ar trebui niciodata sa vedem...

Un comentariu:

Anonim spunea...

eu cred ca fara lacrimi nu exista copilarie...