miercuri, 11 martie 2009

Ne vedem joi

Va fi intr-o joi cand imi voi da seama.
Va fi intr-o joi cand ma voi vedea.
Va fi intr-o joi cand voi incerca.
Joia e o zi simpla. Soare putin, care incearca sa se arate de dupa norii incapatanati. O zi cu nisip. Oameni imbracati in gri vor misuna pe strazile marunte incarcate de masini. Masini fastuoase pline de praf.
O cafenea ingusta pe coltul dintre doua magazine de moda. O cafenea unde ciocolata calda era servita in pahare de unica folosinta. Nu se mai poate numi cafenea. E o birtarie. O birtarie fara alcool, o combinatie dintre aspectul mizer al unui birt si unele produse servite la o cafenea de pe colt. Aceasta birtarie a fost inchisa in ziua de joi. Pentru ca fac restructurari. Este promis a se deschide tot intr-o joi.
Langa magazinul de bomboane, un tanar incearca sa izi gaseasca loc sa isi parcheze scuterul, fara a-i pasa de vorbele urate ale celor din jur, aruncate la dresa scuterului.
Pe o banca in parc o fata priveste o lamaie. O studiaza atent in profunzimea ei. Oare se gandeste la tequilla sau la ceai? Lamaiele iubesc tequilla si ceaiul.
Prin fata ei un tip alearga cu cainele fara ca macar sa ii arunce o privire. Era atent la lesa care e posibil sa se rupa sub forta labradorului impunator.
Toate acestea se intampla intr-o joi.
Vineri ma voi imbraca in alb.