Intr-un decor simplu, cu lumina difuza care patrunde prin niste perdele rosi, intr-un colt pe o masa se afla o ceasca din ceramica. In ea se scalda usor o aroma imbietoare de culoare inchisa.
Ma cheama, ma striga, ma ademeneste sa o gust. Imi desfata simturile cu mirosul ei specific. Ma rasfata cu gustul ei usor dulce care se imbina ametitor cu papilele mele gustative. Particulele cafelei imi patrund in tot corpul si parca invita celule la dans. Celulele se lasa seduse si tot corpul incepe sa se simta mai usor si mai presus de orice. Fusta vaporoasa se unduieste blajin pe picioarele subtiri. Parul mangaie delicat fata. Pe buze se formeaza usor un zambet inevitabil.
Un strop a mai ramas. Un strop care desfata zatul de pe marginea cestii. Particulele de cafea care au dat viata acestui elixir simtit nu cu mult timp in urma, se ingramadesc pentru a mai da savoare ultimului strop. Formeaza un dans usor pana cand unele se imbina cu stropul si astfel celelalte se usca in adierea aerului din incapere.
Un comentariu:
CAfea - da...un elixir al vietii unde ne gasim intodeauna un refugiu spre o lume mai frumoasa...pacat ca nu putem sa fiintam pe aceasta lume pentru totdeauna...
Trimiteți un comentariu