Eram un copil pe atunci, prea mic sa stiu de soarta, noroc, moarte, mila, locul de provenienta a bebelusilor, televizorul mult prea folosit in ziua de azi, culoarea pantalonilor, gustul mancarii care nu ne ajungea niciodata mie si familiei mele numeroase, politica, sau despre nevoia de adevar si libertate care ardea in sufletele oamenilor de atunci.
Era o zi care parea ca oricare alta. Friguroasa si incetosata. Ma intorceam anevoios de la scoala., indurasem doua ore de pregatiri in frig la corul pionirilor. Urma sa avem o reprezentatie pe scena de la Palatul Copiilor pe data de 25 decembrie. Abia asteptam sa ma intorc acasa. Era ziua in care mama primea ciocolata. Cu gandul la delicatesa de care urma sa am parte, nu am observat initial multimile revoltate pe de pe strazi. Persoane dubioase controlau actele si masinile oamenilor.
- va urma
Un comentariu:
este de-a dreptul trist cand ne gandim ca tot ceea ce s-a intamplat atunci...nu a schimbat cu nimic sistemul mizer in care traim astazi...s-a varsat mult sange pentru nimic...nu spun ca sunt un comunist...doamne fereste...cu totii astazi suntem impotriva comunismului.Oameni au murit pentru binele nostru...tu ce crezi...?...ne este mai bine acum?Binenteles ca ne este bine...dar vezi tu...si democratia asta are o parte dureros de negativa.Definitia care sta la baza democratiei se poate spune intr-un singur cuvant...IGNORANTA.
Trimiteți un comentariu