joi, 4 decembrie 2008

Pentru ca putem!


Super! Am reusit. Uite ca am factu o repetitie cat de cat in regula. Toti prezenti. S-au definitivat in sfarsit rolul fiecaruia si ne-am spus replicile.
Urmaream fiecare fragment din text, si cand nu imi placea exprimarea cuiva il corectam. Pe langa rolul care il aveam profesorul a incuvintat ca am prins bine piesa si inteleg foarte bine orice rol. Asa si era. Ii placea indicatiile care el dadeam si uite asa am primit postul de coordonator. Imi place. Imi da senzatia unor marionete carora le manevrez eu sforile. Si nu intr-un sens rau, ci intr-unul in care poti intr'adevar un bine.
Cand se apropia de replica mea, inima parca a luat'o razna. Batea gata gata sa'mi sara din piept. Imi venea sa rad, mai ales ca era involuntar. Nu imi era frica deloc, era doar o repetite banala si nu..chiar nu avea motiv. In stilul in care batea mi-era frica ca o sa patesc ceva si nu o sa mai apuc sa-mi spun replica:)). Am reusit cumva sa ma calmez si mi-am zis replica. "Ce rabdare, venerabile domn prezident. Ceasurile sunt inaintate. Sunt si alti oratori inscrisi sa vorbeasca" Tare si raspicat. A fost funny ca inainte era zgomot si rumoare asa cum de altfel trebuia sa fie, iar cand am batut cu palma in masa si mi-am spus replica toti au amutit si se uitau la mine cu gura cascata, parca speriati. Ha! V-am luat. Stiam ca sunt buna, da nici chiar asa:))


3 comentarii:

nekta spunea...

linn-cu-ochii-de-copil a devenit actrita :*
welcome in the club:>

[ P.S. - ce are hi5-ul?! nu ma lasa sa iti vad profilul. foarte lame. ]

Ti Technology spunea...

mona vrei sa ne intalnim dupa repetitii sa imi spui cum sa ma misc ?

Linn spunea...

tuuuuu! :)))