luni, 1 decembrie 2008

sa fie dreapta


M-am trezit. M-am ridicat din pat. Mi-am luat o pereche de de pantaloni rosi, o bluza neagra si o pereche de cizme. Mi-am dat repede cu mana prin par,mi-am luat paltonul si plec. Am iesit fara sa ma inchid la palton. In schimb manusile au fost pe maini, la locul lor, manusi care se potriveau numai cu pantalonii astia. Nu am inchis usa. Cineva isi va se va intoarce in casa asta. Va gasi usa deschisa dar nu va observa ca eu am plecat. Ma duceam pe drum. Stiam ca trebuie sa se termine. Nu conta. O voi lua la dreapta. De ce la dreapta? Stanga nu-mi inspira incredere. Poate o voi lua a doua oara la stanga. Poate nu. Vantul imi biciuia fata si buzele uscate. Vremea era nehotarata. Poate ar fi plouat. Sau ar fi nins. Sau pur si simplu ar fi ramas asa inorat toata ziua. Dar tensiunea se simtea in aer. Drumul s-a terminat dar am regretat ca am luat-o la dreapta. Ma intalnisem cu el. Un el vechi. Nu mi-a placut ca simpla lui privire mi-a rascolit trecutul. M-a salutat. Nu voiam sa-mi deschid gura. L-am salutat simplu cu mana si mi-am continuat drumul. Ar fi vrut sa stam la povesti, Ar fi vrut sa ne spunem unu altuia ce s-a mai intamplat, pentru a-mi povesti ca i-ar ceva i-a mers rau. Nu voiam sa stau cu el la povesti. Nu voiam sa ii mai aud pesimismul. Era de ajuns al meu. Al meu era destul de enrvant si sufucator ca sa mai am nevoie sa e imbratiseze sicu pesimismul altuia care ar fi putut insemna ceva pentru mine. Poate ca s-a uitat nedumerit in spate, de ce nu i-am zambit ca de fiecare data. Mi-e frica ca nu mai stiam sa o fac. Cel putin nu cu adevarat. Cel putin nu acum. Nu atunci. Am ajus iar la la o intersectie. Nu am luat-o la stanga. Tot mi se parea circumspect. Am ajuns intr-o statie. Am ramas pentru ca era goala. Nu a trebuit sa astept mult si m-am urcat in masina. Pe drum un s-a asezat cineva langa mine. A incercat sa lege o conversatie. A folosit simpla scuza cu vremea. Nu m-a impresionat. Defapt nimic nu avea sa ma impresioneze. A mai zis doua propoziti, dar cand a vazut ca am intors privirea spre fereastra, si-a cerut scuza ca m-a deranjat. Nu ma deranjase. Pur si simplu nu voiam sa fiu constienta de celelalte prezente din jurul meu. Am coborat la statia urmatoare. Nu stiam ce sa fac. Am descoperit ca in buzunar aveam playerul. L-am pornit. "Coldplay- Clocks" aparea pe ecran. Mi-am pun castile in urechi si am luat-o la stanga. Versurile imi pareau asa cunoscute. " Tides that I tried to swim against". " A part of the cure, or am I part of the disease" Ascultam piesa in timp ce priveam in fata. Mi-am spus ca o sa ajung undeva. Undeva in fata. O sa incetez sa privesc spre viitor. " Home, home, where I wanted to go" [atunci]...

9 comentarii:

Anonim spunea...

Pe cuvant ca as vrea sa te cunosc :P

Ti Technology spunea...

Sigur draga zuzule ca ai vrea , este speciala !

lariiii spunea...

iara se baga ti technology in seama (:|

Ti Technology spunea...

da, pentru ca pot , vreau si sunt puternica ! =] si o iubesc pe Linu :> ce zici de asta ?

lariiii spunea...

pe linu doar? :(

lariiii spunea...

de mine nu zici nimic?/:)

Ti Technology spunea...

♥ LINN

lariiii spunea...

bun ;)

Linn spunea...

nu te supara ma:)) voia doar sa te faca gelos:>