miercuri, 28 mai 2014

Metafora unei non-relatii

Filmul nostru a fost o fictiune foarte frumoasa. Nu stiu tu, dar eu m-am simtit bine cu tine. Da stiu ca ai zis si tu la fel dar ia intreaba-te, ma minti doar pe mine sau si pe tine? A fost ca o zi frumoasa de primavara. A inceput ca un rasarit. Luminarea unor noi inceputuri, promisiunea aventurilor ce vor urma. 2 pioni vioi care abia se cunosc, sunt la inceput de zi, inceput de tot. Descopeream teritorii noi impreuna, tu despre mine eu despre tine, si era asa de bine, pana cand au aparut si norii. Iar intrebarea oare va ploua si ne va despartii ? odata cu ea.Dar cu curaj ne-am luat o umbrela de Alba ne-am incarcat cu veselie si am zis ca putem sa sta ne vedem oricat de innorat ar fi. Si oho, pentru mine era asa innorat ca parca nu era zi, si eram pregatita sa renunt la soare mai ales dupa furtuna din vama stuf... Dar soare, mi-ai spus ca tu nu ai vrea sa renunti la mine. Bre...nu poti doar sa imi faci cu ochiu iar eu sa fiu tog timpul acolo asteptand sa imi zambesti de dupa un nor in timp ce tu imi spui indirect sa nu renunt la tine. Oadata ce am inteles ca e gata, a venit si apusul de gheata atat de calm care a inchis o interesanta poveste.

Niciun comentariu: