Oblivion

Cand ajungi sa stii prea multe ti se pare ca nu mai gandesti in concordanta cu societatea. Cand gandesti cu sufletul te vezi net superior de acele marionete care traiesc dupa un patern, de care te simti exclus in acelasi timp. Ai vrea ca mai bine sa nu fi stiut nimic. Mai bine prost si fericit era vorba aia...
 Asta ar fi fost calea cea usoara. Ai fi terminat facultatea, ai fi avansat pe planul carierei, te-ai fi casatorit, formandu-ti o familie si marind linia genealogica... Pana la un punct in care ai fi avut un moment de slabiciune, in care sa realizezi ca defapt voiai altceva decat sa fi robot. Altceva te-ar fi facut fericit. fericiti sunt aceia care reusesc sa isi dea viata peste cap, sa se rupa de sfori si sa faca acum ce trebuiau sa faca de la inceput, dar nu au avut curajul sau iluminarea, si anume sa investeasca in sufletul lor.

Daca faci in viata lucruri pentru sufletul tau, viata il va alimenta si il va face sa creasca. Daca viata ta nu are nici o treaba cu sufletul, atunci el va seca si usor usor vei simti un gol pe care vei cauta sa il umpli dar nu vei sti cum.

Dar daca sunt aceia care iluminati fiind de atata cunoastere care aleg calea cea mai grea,? Cei care nu accepta deloc sa fie marionete daca acest lucru nu coincide cu visele lor. Si le urmeaza chiar daca e al naibii de greu, chiar daca inoata impotriva curentului si toti le zic ca e in zadar.
Daca am lua exemplu de la ei numai... Daca toti ar avea curajul macar sa ajunga la ideea visului lor, si-ar da seama prin ce trebuie sa treaca ca sa il indeplineasca, dar odata ajunsi acolo nu ar mai da inapoi! Daca toti am avea acel curaj, atunci marionetele ar fi in minoritate pana ar disparea. Si atunci am fi fericiti, deoarece toate acele piedici puse pentru ca faceam ceva diferit vor disparea la fel ca si toate greutatiile.

Asta e proiectul meu de suflet!