Despre Amelie Nothomb

Unii oameni citesc romane poliţiste, alţii de groază, iar alţii dramă sau dragoste. Majoritatea citesc romanele pe genuri. Eu le citesc dupa autor. Dacă găsesc o carte cu titlu interesant, o deschid si citesc prima pagină. De acolo mi-e de ajung să îmi dau seama daca aş putea sa citesc cartea sau doar sa o răsfoiesc, uitând după de tot de ea, sau dacă o să ajung să citesc tot ce e publicat de autorul respectiv. "Există nenumăraţi oameni care duc sofisticarea până acolo încât citesc fără să citească. Străbat cărţile ca nişte oameni-broască fără să înghită strop de apă." Amelie nothomb. Iar dacă mi-a plăcut cartea,ajung într-un final să citesc toate carţile scrise de autorul respectiv.

Amelie Nothomb conform wikipediei:
"Este o scriitoare belgiană de limbă franceză. Este fiica unui ambasador belgian și nepoata omului politic Charles-Ferdinand Nothomb, descendentă unei ilustre familii bruxelleze care a adus provincia Luxemburg regatului Belgiei. Copilăria și adolescența ei sînt de fapt o lungă călătorie prin lume, cu opriri mereu provizorii: își petrece primii trei ani de viață în Japonia, urmează China (Beijing), S.U.A. (New York), Bangladesh, Birmania și Laos. În 1984, își începe la Universite Libre de Bruxelles studiile de filologie. Din 1992, în fiecare toamnă, publică un roman, imediat trecut în fruntea listei de bestselleruri."
În ceea ce mă priveşte pe mine, este o scriitoare cu cea mai frumoas imaginaţie posibilă. Genul de imaginaţie care îţi da un sentiment frumos şi de bună stare în acelaşi timp în care te ţine cu picioarele pe pământ datorită sarcasmului cu care sunt înzestrate personajele, sau ironia întâmplărilor. Aşa cum spunea şi Boston Review pe coperta unei cărţi, stilul ei e precis şi împlinit. Chiar dacă în unele romane naratorul se ocupă cu lucruri distructive, manipulare, sau e de o răutate pură, cărţile sunt în aşa fel scrise încât cititorul mereu sa ţină cu personajul principal orice ar face, acesta părând doar o victimă, inspirând milă şi hrănindu-şi puterile cu speranţa cititorului că totul se va termina cu bine. Indiferent de sfărşit cititorul va fi multumit. Romanele Lui Amelie Nothomb nu respectă decât etica personajelor create, fie ele mai ciudăţele sau nu. Astfel se ajunge la o luma în care  autor/ lector/ personaj narator sunt unul şi acelaşi.

Experienta mea cu Go Free (Eseu de practica)

Undeva pe la inceputul lui martie am vazut pe grup un anunt care suna cam asa: “Revista Go Free cauta 4 redactori online”.  Cum intodeauna m-a fascinat cuvantul redactor, am zis sa profit de idee.  Tot ce trebuia sa fac e sa trimit un text care sa demonstreze felul meu de a scrie. Am hotarat sa selectez ceva ce am postat pe blogul meu. Zis si facut doar ca nu m-am putut hotari si pana la urma am trimis trei texte. Doua zile mai tarziu, am fost chemata la interviu impreuna cu celelalte fete alese si de acolo a inceput distractia.

Andra Camelia Cordos a fost coordonatoarea noastra si Erika Kramarik, mana dreapta a Andrei, subcoordonatoarea. Andra este editor sef al revistei si unul din fondatorii asociatiei Go Free. In timp ce Andra ne-a inspirat cu ambitia ei pe care ne-a transmis-o sa o punem in articole, Erika ne-a ghidat: “aici va logati”, “textele sunt date la verificat inainte, asa ca nu va speriati daca nu apar right away”, “Share, share, share la tot ce e pe site!” si multe alte vorbe de duh care ne-au ajutat sa ne facem locul in aceasta comunitate.  Pe langa Andra si Erika am cunoscut oameni incredibili, oameni cu vise, sperante, ambitii marete, oameni frumosi.  Aveam sedinte cu toata grupa in fiecare marti seara.  Deoarece nu aveam un sediu, acestea se tineau prin cafenele sau ceainarii. Alegeam totusi spatiile care erau mai linistite si de preferabil sa nu fie mult fum. Prima sedinta pe care am prins-o eu, a fost in localul “Doamna T”. Andra a vorbit de noi, ne-a prezentat la toti, am discutat despre campania pe care o sustinea Go Free, “Voteaza responsabil”, am primit stickere s-a discutat despre un exchange in Turcia. Din pacate la acesta am zis pass deoarece pe partea financiara nu o duceam asa bine.

Primul eveniment la care am participat in cadrul acestei organizatii, a fost Go Free 24. Este un eveniment nonformal in cadrul caruia studenti, profesori, jurnalisti, bloggeri, voluntari au fost invitati sa participe la scrierea unei reviste în 24 h. Toate materiale scrise de cei prezenti urmau sa fie publicate in noul numar al Revistei Go Free.  Wow, ce incancatata eram ca pentru prima data o sa fie publicat ceva scris de mine! In cadrul revistei am scris despre visarea lucida.  Din pacate din motive financiare revista nu a fost printata inca dar aici este linkul la care se poate accesa continutul revistei exact cum urmeaza sa fie tiparita: http://issuu.com/gofreestudent/docs/gofree-nr7  Materialul meu e de la pag 39la 42. Ce a fost si mai interesant la Go free 24 e ca am dat primul meu interviu. Nu a fost deloc cu intentie sa apar din fata camerelor. Mai ales pe cealalta parte.  Dar macar am reusit sa urmaresc indeaproape realizarea unui reportaj.

Alt eveniment la care am participat in cadrul revistei  a fost Gala Go Free care a avut ca tinta recunoasterea tinerelor talente din mediul academic clujean si promovarea lor in societate ca adevarate modele de urmat. Primul lucru pe care l-am facut a fost documentarea. Ne uitam pe diferite site-uri dupa studenti, profesori( si nu numai) premiati sau care au realizat ceva extraordinar. Apoi incercam sa luam contact cu ei sau cu persoanele care erau nominalizate pe site. Chiar am fost incantata de acest research work.  Dar Gala a fost minunata, emotiile de pe fetele celor nominalizati au fost de nepretuit.

Am atasat mai jos o poza de dupa premiere cu redactia

Din pacate acesta a fost ultimul eveniment la care am luat parte alaturi de Go Free.  In vremea aceea voiam sa le fac pe toate. Ziua mergeam la facultate, noapte la lucru, in timpul liber voluntariat la Go Free.  Cumva acest lucru a inceput sa devina din ce in ce mai greu si nu am mai reusit sa ma tin cum trebuie nici de Go Free si din pacate nici de scoala. Cred ca pana la urma nu le pot face pe toate. In ciuda acestui fapt consider ca am avut o experienta minunata pe care nu a regreta sa se repete, poate in alte circumstante daca e posibil. Am si invatat mult, despre responsabilitate, libertate, frumusetea din oameni si asta numai datorita Go Free.  

  Imi place sa lucrez in online. Defapt cam din acest motiv am ales facultatea de jurnalism, pentru ca imi place sa scriu. Eu nu sunt facuta sa apar la televizor , eu sunt facuta sa scriu. Deasemenea nici la radio nu mi-ar placea. Pe cate de usor ma exprim in scris pe atat sunt de tacuta ca persoana. Nu sunt introvertita, doar ca imi place sa privesc si sa transform totul in cuvinte in capul meu. Si asa parca am si o voce mai frumoasa. Cel mai probabil in viitor tot pe scris ma voi axa in jurnalism. Poate chiar ajung Editor si eu intr-o zi.

Pana atunci multumesc pentru sprijin!