Religie

Un subiect despre care nu credeam ca am sa scriu(aproximativ) vreodata.
Aseara am calatorit cu trenul. In compartiment cu mine erau 2 studenti. Unul era la ASE si celalalt era la teologie. Stateam si ii ascultam cu mare interes pe amandoi. Pe de o parte eram interesata ce are de spus cel de la ASE pentru ca si eu vreau sa dau acolo (iar m-am razgandit) si pe alta eram fascinata ce povestea cel de la teologie. Se pare ca facultatea de teologie nu e doar liturghii si biblie strict. E mult mai mult, ca o poveste frumoasa. Pacat ca fetele nu ar avea viitor pe aceasta ramura. Printre discutii gen 1+1=3, dar in acelasi timp 1 nu exista si teoria evolutionista si creationista am ajuns sa vorbim ider ceva Sfant. Nu as putea sa concep impartasitul fiind plina de pacate. Insa eu despre diferenta intre obiceiurile ortodoxe si baptiste (tipul de la teologie era baptist). Am insistat foarte mult pe spovedanie. Eu niciodata nu am avut nimic cu spovedania. Am fost crescuta asa si ma duceam inainte de Paste si respectiv inainte de Craciun la spovedit. Dar eu o consider mai mult ca pe un obicei. O chestie necesara pentru a fi destul de "curata" pentru a te impartasi. Ei asta o conscand ma spovedesc o fac direct divinitatii. Caci nu ma caiesc preotului, ci prin el. Consider o spovedanie si o revizuire a pacatelor din ziua/saptamana/luna respectiva. Si daca nu ar exista asa-zisul legamant prin care preotul nu are voie sa spuna ce i s-a spus la spovedanie nu "as practica acest sport". Dar mai e o chestie care ma deranjeaza. Canonul. Chiar daca ma confesez divinitatii, preotul asculta si apoi da sentinta. Judeca si apoi da sentinta. Nu era vorba sa nu judeci pe nimeni? Parerea mea e ca nu preotul ar trebui sa judece si sa dea pedepse ci divinitatea.