I miss you letter from Mary.

I miss you, my lovely girl! I miss you so much! Your skin your hugs your silly but stunningly pretty smile, your fluffy yet dirty hair, your clothes that complete my wardrobe ( and think about this! Mine complete yours sometimes) I miss your strength your wanna be bitchy attitude. Why wannabe? Because you have such a loving soul. It's innocent. And pure. And I love you for that. And in these desperate moments I need your breath-taking advice and motivational theory. I need your presence. I need my sister. I need you. And you have to search and work hard and don't let yourself down. If you want to work, do it. If you want driver license, get those shitty money. But the most important thing if you want to be happy, do something. Don't wait for it. Don't wait for a change. Be the change in your life!

Right back atcha' lil sis :*

The days are getting colder, have warm hart!

Cred ca am ajuns sa vad iubirea asa cum este ea defapt. Cel mai pur si mai puternic element, care le da viata si scop tuturor. Nu cred ca exista fiinta care sa fie completa fara iubire. Nu toti vad iubirea asa, multi o limiteaza la un sentiment intr-o relatie de cuplu, sau la obligatia familiara. In primul rand iubirea nu e obligatie! In al doilea rand, iubirea naste sentimente. Toate astea din cauza ca iubirea e intangibila, se poate simti doar daca crezi in ea. Nu degeaba exista vorba aia "Cum sa te iubeasca altcineva, daca nu te iubesti tu?". Se refera la faptul, ca atat cat stii tu sa iubesti, doar atat o sa poti primi si iubirea celor din jur, dar pe tine inveti prima data cum sa (te) iubesti.
Iar cand iubesti nu ascunde asta. Arata-le tuturor ca iubesti, fii sincer in legatura cu ceea ce simti, pentru ca o iubire nelimitata, libera exprimata, e de zece ori mai puternica si categoric iti schimba mediul din jur. Deschide-ti inima si ofera tuturor iubirea pe care o simti fata de ei cu toate ca ai impresia ca ei stiu sau iti e frica de raspunsul lor. Iti e frica ca nu e reprocitate, ca nu primesti aceasi iubire in schimb. Dar daca nu o faci, de unde vei sti? Odata ce le vei arata tuturor iubire, o sa vezi ca in jurul tau va fi inconjurat de aceast element si mediul in care traiesti va fi altul.

Oblivion

Cand ajungi sa stii prea multe ti se pare ca nu mai gandesti in concordanta cu societatea. Cand gandesti cu sufletul te vezi net superior de acele marionete care traiesc dupa un patern, de care te simti exclus in acelasi timp. Ai vrea ca mai bine sa nu fi stiut nimic. Mai bine prost si fericit era vorba aia...
 Asta ar fi fost calea cea usoara. Ai fi terminat facultatea, ai fi avansat pe planul carierei, te-ai fi casatorit, formandu-ti o familie si marind linia genealogica... Pana la un punct in care ai fi avut un moment de slabiciune, in care sa realizezi ca defapt voiai altceva decat sa fi robot. Altceva te-ar fi facut fericit. fericiti sunt aceia care reusesc sa isi dea viata peste cap, sa se rupa de sfori si sa faca acum ce trebuiau sa faca de la inceput, dar nu au avut curajul sau iluminarea, si anume sa investeasca in sufletul lor.

Daca faci in viata lucruri pentru sufletul tau, viata il va alimenta si il va face sa creasca. Daca viata ta nu are nici o treaba cu sufletul, atunci el va seca si usor usor vei simti un gol pe care vei cauta sa il umpli dar nu vei sti cum.

Dar daca sunt aceia care iluminati fiind de atata cunoastere care aleg calea cea mai grea,? Cei care nu accepta deloc sa fie marionete daca acest lucru nu coincide cu visele lor. Si le urmeaza chiar daca e al naibii de greu, chiar daca inoata impotriva curentului si toti le zic ca e in zadar.
Daca am lua exemplu de la ei numai... Daca toti ar avea curajul macar sa ajunga la ideea visului lor, si-ar da seama prin ce trebuie sa treaca ca sa il indeplineasca, dar odata ajunsi acolo nu ar mai da inapoi! Daca toti am avea acel curaj, atunci marionetele ar fi in minoritate pana ar disparea. Si atunci am fi fericiti, deoarece toate acele piedici puse pentru ca faceam ceva diferit vor disparea la fel ca si toate greutatiile.

Asta e proiectul meu de suflet!

Scrie!

Avand in vedere ca lucrez la o carte, am inceput sa imi asum rolul de scriitoare. Toata lumea ma intreaba, cand mentionez faptul ca lucrez la o carte, "ce inseamna sa scrii o carte?" Si ma blochez si stau si imi zic, eu nu am intrebat pe nimeni despre cum se scrie o carte. De ce imi cer mie parerea avand in vedere ca lucrez la prima carte si nu am nimic publicat pana acum. Cat de experta as putea fi eu? Dar am totusi un sfat.
 Cum scrii o carte?
Scrii! Si iar scrii, si scrii incontinuu pana nu mai poti. Si apoi scrii iar, pana ai zis tot ce ai avut de zis, pana ti-ai descarcat sufletul in opera respectiva. Si apoi aduagi, corectezi si editezi. Dar e bine ce ai scris? Normal ca e bine. Nu exista nici un curs despre cum se scrie o carte, tocmai ca fiecare trebuie sa fie originala, si sa poarte amprenta scriitorului.
Iar spre sfarsit o sa vezi ca iti prinde contur opera, si esti din ce in ce mai satisfacut de rezultat. Asta inseamna ca esti la finalul cartii pe care nu stiai cum sa o scrii la inceput.

Iluzia unei clipe

Multi isi doresc sa se casatoreasca. Pana si eu. De ce? Pentru ca de la un anumit timp incepeam sa imi imaginez, asa de distractie si curiozitate, casatoria mea cu tipul cu care umblam in momentul respectiv. De obicei asta se intampla la inceputul inceputurilor, cand inca e acea adiere de simturi care iti da aripi in gandire. Dar daca stati sa va ganditi, sunt sigura ca macar odata v-ati imaginat, nu iti apare in minte casnicia in sine, ci acel moment utopic de la nunta, in care totul in jur are o mireasma placuta. Copiii se joaca alergand in jurul vostru. Mult verde, pentru ca e in natura si flori albe, multe, care isi lasa petalele sa boare jucaus prin aer. El e emotional spre nervos, tu esti de un calm mascat, ca te-ai decis ca pentru cateva minute sa ignori cat de greu ti-a fost cu pregatiriile. Amandoi zambiti. Tu iti admiri rochia, el se joaca cu papionul, vai ce il jeneaza... tu razi copilareste si il aranjezi, terminand cu un sarut subtil pe obraz. In timp ce ai grija sa nu il atingi sa ii lasi urme de ruj, ii simti parfumul in combinatie cu aroma lui, combinatie irezistibila pentru tine de fiecare data si  te gandesti sa il furi tu in momentul ala sa mergeti sa faceti dragoste in padure in timp ce el iti rupe pretioasa dragoste. Dar iti intrerupi gandurile perverse, multumindu-te doar sa ii arunci o privire perversa care il blocheaza pt cateva secunde, dupa care isi da seama exact la ce te-ai gandit. Asa de bine va potriviti.
Dar pana si acest moment e inainte sa spui da!!! Deci care e faza cu casatoria? O masca in forma de act? O finalitate? Pentru ce a fost inainte. Un inceput? Pentru ce va fi. O intrerupere? Intre acel monent in care va doreati sa va uniti si celalalt in care va doriti sa fiti uniti ca inainte. Pentru ca la fel ca si despre Romania, vorbim de doua uniuni diferite.

Was it enough ?

Uite ca se apropie anul de sfarsit iar mie nu mi-a iesit nici un plan. Se pare ca universul nu a vrut sa imi faca damblaua anul asta nici cu parisul, la care erau biletele cumparate!!! Vorbisem chiar si de cazare... La inceput s-a amanat data, din mai pe august. Apoi se pare ca august nu era luna a 9-a ci septembrie era aia, deci cu o luna si mai tarziu, ca sa ne incurce toate planurile si sa nu ne mai iasa socotelile. In consecinta, Parisul, mai bine mai tarziu decat niciodata, da cu minus. Farmecul lui se trage din frumusetea spontaneitatii, si nicidecum nu e lucru ce trebuie taraganat.
Cum ar fi de exemplu scoala de soferi, pe care la inceput am taraganat-o eu pe conceptia tampita ca nu are rost sa imi fac carnet pana nu apare posibilitatea de a avea masina la orizont. Bad call, acum soferita mada e doar o idee, amanata de circumstante, dar si cand o sa fie, o sa fie in forta! Go Go Power Rangers!
Voiam o aventura de o vara... N-ar fi trebuit sa fie greu nu? Baietii care nu vor sa se implice sunt la tot pasul. Dar nah vara nu erau! probabil nu eram singura care voia asta, si altele s-au trezit mai devreme in consecinta erau luati toti... sau nu aveau nici ei chef si si-au luat vacanta in Vegas.  Pentru ca nu aveam un partener in crime vara asta, nici nu am avut cu cine sa merg sa fac skinny dipping la lqguna albastra. Si asa de mult voiam sa vad minunatia aia de lac!!! "e noroiasa" imi spuneau niste prieteni. Poate voiam sa o vad asa! In schimb in ceea ce priveste evenimentele la care am vrut sa merg, mi-am bifat lista in proportie de 90% si pot spune ca sunt multumita, eh daca toate ar depinde numai de mine... dar lucram si la aia.
P.S. voiam sa public cartea anul asta, dar mai bine o imbunatatesc cu niste idei super de ultima ora si scot anul viitor o minunatie.

Sluflet amanetat

He broke me....si nici macar nu e vina lui, e doar picatura care a umplut paharul. O picatura care nici nu voia sa curga acolo. O picatura care a aterizat peste multe altele si a imprastiat speranta.
Nu mai cred in iubire. Cel putin nu pentru mine. Vad iubirea altora si ma bucur pentru ei chiar daca stiu ca defapt ceea ce vad eu e doar suprafata care mereu pare roz. Sunt o sadica stiu. Dar desemenea stiu ca toata lumea credea ca sunt foarte bine cu a, cand defapt noi nu mai eram...sau eu nu mai eram,haha pana si el credea. Deci de ce nu as fi sadica?
Poate sunt pedepsita sa nu mai fiu iubita, chiar daca asta e tot ce imi doresc. Si de cate ori mi se pare ca am gasit pe cineva pe care sa iubesc, dau peste cineva care e incapabil momentan sa o faca. Cum ii gasesc oare? Nu sunt genul care se indragosteste la prima vedere a unui chip frumos, ci sunt atrasa de suflete frumoase ca un magnet. Dar aceste suflete frumoase sunt mereu devastate de o iubire din trecut care le ocupa tot si nu mai e loc pentru mine. Sunt doar o trecatoare prin cearceafurile lor care miros a dezamagire. Pentru ca de fiecare data cand am facut dragoste cu acest gen de oameni, a fost doar trup, lasand sufletul deoparte dezamagit pana si de propriai existenta ca el nu a fost luat in calcul.
Ar trebui sa iti faci asigurare la suflet, imi spune el. Recuperarea e scumpa si devine din ce in ce mai imposibila. Dar si el ar trebui sa puna un semn pe usa lui de la dormitor:"Lasa-ti sufletul afara si intra in lumea pacatelor trupesti. "

Maguri Outdoor eXperience

Ii spuneam prietenei mele, in drum spre MOX, ca petrecerea e o stare de spirit, ca entuziasmul. Apare in locul potrivit si la momentul potrivit. Nu am mai stat sa detataliez ca am fost acaparata de peisajele pitoresti. Stateam si ma minunam de frumusetea stancilor care intepau cerul cu putin nori frumosi formati de parca era prima data cand vazusem asa ceva. Am ramas asa captivata de  peisaje ca m-am decis ca ala e locul care ma va inspira pentru cea mai frumoasa capodopera a mea. Mi-a venit mie ideea mai demult dupa ce termin prima carte, cea la care lucrez acum, sa scriu o a doua despre un taram magic cu zanite, spiridusi si alte personaje fantastice. Iar acela e taramul magic despre care vreau sa scriu.
Daca pornisem de acasa cu party mood on, cand am iesit din cort dimineata dupa un somn bun, am trecut in starea aia de relaxare in care te bucuri de tot ce inseana natura si nu vrei nimic mai mult. Cald fiind mi-am luat patura si m-am intins la soare pe un camp plin cu flori si afine. Mai papam cate o afina acrisoara in timp ce imi faceam coronita, minunandu-ma in continuu de peisaj. Tot ce ma puteam gandi e cat de frumos e sa stai asa intins pe iarba si sa privesti norii. Oare cati mai facem asta? Cand eram mica vara dormeam sub marul din gradina, cu mirosul de iarba proaspat cosita de bunicul meu.
Am simtit in sfarsit dupa mult timp conectarea cu natura care nici nu stiam ca mi-a lipsit. Marea ramane prima mea iubire dar pot sa zic.ca are competitie serioasa. Poate si compania de la festival. Asta da festival! Mi-a placut mai mult decat Electric Castle pentru ca nu a fost vorba doar de muzica, cat a fost vorba de socializare si relaxare la hamace, waterslide si in fata la scena. Si cand ma gandesc ca totul a inceput cu o zi de nastere. Baietii din organizare au facut o treaba de milioane. Au creat ceva exceptional, daruindu-ne tuturor umpic de magie de la natura.
La mox m-am regasit, ca numai eu stiu cat de dezechilibrata era in ultimul timp, si cat de departe m-am simtit de spiritul meu asa cum il cunosc. M-am prabusit de atatea ori si m-am ridicat nesigura cata sa pic iar. Dar toata deconectarea de probleme,stresuri, neajunsuri. Acea relaxare m-au facut sa realizez cat de putin imi trebuie sa fiu implinita si cate de simple sunt lucrurile. Mox va fi mereu o parte din mine si la propriu pentru ca din banii castigati lucrand acolo, imi reconditionez tatuajul mult visat si dorit.
This was my Maguri Outdoor eXperience.

Metafora unei non-relatii

Filmul nostru a fost o fictiune foarte frumoasa. Nu stiu tu, dar eu m-am simtit bine cu tine. Da stiu ca ai zis si tu la fel dar ia intreaba-te, ma minti doar pe mine sau si pe tine? A fost ca o zi frumoasa de primavara. A inceput ca un rasarit. Luminarea unor noi inceputuri, promisiunea aventurilor ce vor urma. 2 pioni vioi care abia se cunosc, sunt la inceput de zi, inceput de tot. Descopeream teritorii noi impreuna, tu despre mine eu despre tine, si era asa de bine, pana cand au aparut si norii. Iar intrebarea oare va ploua si ne va despartii ? odata cu ea.Dar cu curaj ne-am luat o umbrela de Alba ne-am incarcat cu veselie si am zis ca putem sa sta ne vedem oricat de innorat ar fi. Si oho, pentru mine era asa innorat ca parca nu era zi, si eram pregatita sa renunt la soare mai ales dupa furtuna din vama stuf... Dar soare, mi-ai spus ca tu nu ai vrea sa renunti la mine. Bre...nu poti doar sa imi faci cu ochiu iar eu sa fiu tog timpul acolo asteptand sa imi zambesti de dupa un nor in timp ce tu imi spui indirect sa nu renunt la tine. Oadata ce am inteles ca e gata, a venit si apusul de gheata atat de calm care a inchis o interesanta poveste.

Dog love

Two men, Jim and John, were walking their dogs when they passed by a restaurant. Let's go in and get something to eat, Jim suggested.
We can't responded John, don't you see the sign says NO PETS ALLOWED.
Aah that sign, said Jim don't worry about it and taking out a pair of sunglasses, he walked up to the door.
As he tried walking into the restaurant he got stopped at the door, sorry no pets allowed.
Can't you see said Jim I am blind, this is my seeing eye dog. But it's a doberman pincher, who uses a doberman pincher as a seeing eye dog? the man asked
Oh, Jim responded you must have not heard, this is the latest type of seeing eye dog, they do a very good job.
 Seeing that it worked, John tried walking in with his Chihuahua. Even before he could open his mouth, the doorman said don't tell me that a Chihuahua is the latest type of seeing eye dog.
 Thinking quickly John responded in a angry voice You mean they gave me a Chihuahua?

My soul is broken

Nu exista tortura mai nemarginita pentru un om ca propriile ganduri.

Iar gandurile mele, cum le dau putina ascultare intr-un moment de liniste, incep sa ma mustre, sa ma certe, sa isi verse toate indignarile intr-un mod cat mai devastator posibil. Si ce e cel mai rau e ca le dau dreptate dar nu pot face imic deocamdata sa le schimb. Sunt prinsa in situatii dificile, obositoare, care nu numai ca nu ma fac fericita, dar nici nu imi plac, nu mai imi plac deloc, de aici toate gandurile mele negative. Sunt nevoita sa ma complac in aceste situatii inca o perioda, dupaia o sa apara o schimbare in peisaj. Dar pana atunci mai pot oare sa stau intr-un moment de liniste? mai pot sa dau liber gandirii? Mi-e frica ca o sa ma doboare mai mult lupta interioara ca nu am facut ceva decat aceste conflicte.Dar pana la urma nu am mai fi oameni daca nu am fi noi si contrariul nostru.

Floating

Cum ar fi sa te poti desprinde de trup si sa traiesti doar in prisma a ceea ce simti? Atunci cand inca iti mai tremura corpul de placere si zvacnesti de fericire, cum ar fi sa nu simti frigul de afara, sa nu te afecteze nuantele de gri din jur, sa nu te deranjeze greutatea hainelor... Daca nu iti inveti sufletul sa traiesca independent, sau si mai bine trupul sa iti urmeze sufletul coordonandu-se cu el, nu vei putea sa te detasezi de tot ce e in jurul tau pentru a putea pluti linistit in euforia simtirilor. Tot ce poti spea e ca planetele sa se alinieze in asa fel incat tot ce e in jurul tau sa se potriveasca cu interiorul.

Dar atunci ar mai fi oameni care zambesc in ploaie? Sau am trai dupa anotimpuri ca si pasarile calatoare,  zburand din sentiment in sentiment in functie de sezon...

Scrisoare de ne-adio

De ce ma simt asa prinsa intre doua lumi? Ma asteptam sa ma ramas agatata de una care intr-o vreme era tot pentru mine, era centrul atentiei mele, chintesenta mea, dar nu e aceasta, nici una din cele doua. Iar cele doua nu sunt cum ar trebui sa fie. Raman interesata prea mult de o parte, pe care stiu foarte bine ca ar trebui sa o inchid intr-o cutie neagra si pe care sa o parasesc undeva in strafundurile mintii mele. Si asta incerc sa fac. Dar cumva atentia mea tot spre tine se indreapta. Apari in mintea mea prea des, ceea ce e enorm pentru mine pentru ca as prefera sa nu apari deloc. Esti o cauza pierduta de la inceputul jocului. Nu ne potrivim, nu ma vrei. Dar esti tot acolo, in fata mea, zambesti, sau stai in stilul tau serios, care e asa de fascinant si caruia as vrea sa ii dezleg misterul, dar pe de alta parte e asa de enervant...chiar si cand nu esti prezent, iti vad fata, si te caut in multime sperand cumva ca m-am inselat pentru ca nu imi convine defapt sa stau langa tine stiind ca nu te pot avea cum vreau eu. Ma trezesc foarte des cu semne de intrebare pentru ca visez cu tine si nu inteleg de ce... Visez acel fel de conexiune care as fi vrut sa sa existe intre noi pe langa cea superficiala. Ti-am spus ca nu te pot citi, si asta e unul din lucrurile care ma frustreaza la tine. Esti bun, esti rau? De ce ai facut aia? De ce te-ai oprit? De ce mi-ai spus "Ce e asa gresit ca te doresc?" Chiar asa era sau doar ai spus-o ca sa iti atingi scopurile? In fond in pat stiai exact ce sa spui sau sa faci. Ai renuntat la noi pentru bine meu sau pentru ca te-ai saturat tu pur si simplu? Mi-ai starnit atatea intrebari si m-ai lasat fara raspuns la nici una. Si toate astea ma macina in loc sa ma lase sa ma bucur de atentia pe care o primesc de la cineva de care eram foarte interesata. Mai demult tanjeam dupa acea atentie cum tanjesc acum dupa acea conexiune pe care nu o am cu tine. Dar acum mi-e indiferent ca ma cauta si ca vrea sa petreaca timpul cu mine. Partea cea mai interesanta e ca si cu el era mai demult cum e cu tine acum. Eu eram interesata el nu. Eu voiam sa il cunosc, eu nu voia sa fie cunoscut. Si acum el vrea sa ne cunoastem si simt de parca am castigat o batalie, dar cumva prea tarziu... Timing's a bitch!

Scrisul

Pentru a compune trebuie doar sa incep sa scriu, un cuvant, o propozitie, o fraza, un argument, alineat, si asa ajunge un paragraf din ceva spectaculos creat de mintea mea. Ma intreba o prietena de ce las talentul si inspiratia sa se risipeasca si nu am stiut ce sa ii raspund, doar am ridicat din umeri cu o unda de melancolie si vinovatie. As putea sa compun atatea fantezii cate galaxii sunt, dar nu o fac pentru ca doar le-as incepe si nu le-as mai termina. Am in prezent inceputa o poveste si neterminata si m-am hotarat ca pana nu o termin, nu incep altele. In schimb scriu despre mine, ce ma roade, suferintele si nehotararile mele. Cumva sper ca prin scris ma vindec si nu sper degeaba. In scris gasesc liniste si in scris ma descarc. Se intampla sa fim nervosi pe moment si atunci sa aruncam lucruri, sa zbieram, sa plangem chiar de nervi, dar ce se intampla cand se aduna mai multe greutati psihice? Mai ajuta cele mentionate mai sus, decat poate plansul? Pe mine doar scrisul ma auta. Scrisul parca imi foarmeaza o alta carare in directia in care ar trebui sa o iau si felul in care ar trebui sa fiu cu fiecare litera pe care o scriu descriind situatia precedenta.
 Scrisul pentru mine e cararea din caramizi galbene din OZ, pe care daca il urmez, intalnesc o gramada de chestii interesante, invat si ma cultiv. Iar cand ajung la capatul cararii, ajung si la punctul maxim de pe lista mea de lucruri de facut intr-o viata si anume evolutia spirituala. Cu asta am avut o revelatie. Imi place sa scriu, ador sa scriu, sunt facuta pentru a scrie. Ecuatii matematice, probleme istorice, filozofii fabuliste, toate iau viata in scris. De ce sa ma opresc din scris doar pentru ca lumea nu mai valoreaza cititul cum il valora odata. M-am descurajat, cand am vazut cum lumea scriitorilor se duce incet incet pe rapa, devine un hobby, din cauza ca nu poate fi o sursa de intretinere, cu toate ca ar putea fi o cariera. Am zis sa incerc ceva mai modern cum e jurnalismul, dar ce sa va spun...cumva nici aici nu se mai pune accentul pe scris, televiziunea e noul jurnalism. Bucurosi sunt insa cei care au prins un job online bine platit. Desi majoritatea articolelor scrise online sunt scrie de tineri studenti in practica sau voluntari, care si ei s-au dat batuti si fac din scris un hobby. Eu nu o sa ma dau batuta. O sa imi temrin cartea, si apoi inca una si inca una. O sa am trei carti sa aiba de unde sa aiba editura de unde sa aleaga.

Alice in wonderland

Cumva am fost atrasa intr-un portal. Luminite, culori, promisiunea unei aventuri pe cinste si a unor explozii de sentimente m-a atras ca un magnet. Am intrat in Wonderland pentru a ma distra, pentru a mai incita viata triviala pe care o duceam. O viata frumoasa calma, buna de altfel. Desi stiam ca e gresit, stiam ca faptele mele ar putea sa aiba repercursiuni nu foarte frumoase, si ca s-ar putea sa ranesc in calatoria mea atat pe mine cat si persoane care nu ar fi meritat asta. Dar de dragul aventurii, de dragul de a incita lucrurile am luat-o pe drumul magic. Privind inapoi e greu sa delimitez si sa desenez o harta a simtirilor pe care le-am trait. Dar sunt puncte magice care inca isi pastreaza savoarea inconfundabila si pe care le simt si acum foarte puternic. Am inceput prin a prelua controlul si in acelasi timp ma lasam purtata de evenimente. Era greu sa amestec aceasta lume utopica cu lumea reala si sa le combin pe amandoua fara a se produce o coliziune de uriase proportii. A fost mai greu psihic, decat fizic, nu puteam sa am doar utopia. Era ori viata normala, ori umpic de combinatie. Dar am gasit mixologia buna, sweet & sour feelings, baza fiind petrecerile, care era acoperirirea mea pentru celalalta lume, si un top de discretie. Din pacate parerile au fost impartite si juriul a deliberat. Nu am pus destul top si riscam sa fiu descoperita. Totodata s-a strecurat si un alt ingredient nedorit, constiinta. Eu nu voiam sa stric ce aveam inainte, desi nu mergea cum voiam, voiam doar sa condimentez putin cu magie. Si cumva dupa un drum plin de intamplari fericite sau nu, constiinta a batut la usa: "Cioc,cioc, e timpul sa te trezesti si sa mergi acasa!" Daca totul a fi mers cum mi-ar fi placut mie, constiinta mea inca hiberna linistita, dar faptul ca a trebuit sa ma lupt cu atatea si sa ma enervez intens de fiecare data sa obtin un gram de magie, cumva au deranjat-o din somnul ei. Nu spun ca nu a meritat, caci si acele grame de magie, au fost profunde si mai mult decat ma asteptam. Plus ca eu sunt de parerea ca orice experienta buna sau rea isi lasa un impact asupra ta si asa putin cate putin acumulezi intelepciune. Dar e cazul sa ma intorc acasa. Sa las totul in urma ca o amintire frumoasa si sa imi reiau viata insipida dar calma si lipsita de tornade. Sunt putin melancolica sa renunt la ceva ce imi place, dar recunosc efectul de sevraj si stiu ca pot sa trec peste, deoarece nu ar fi prima data. Daca mai raman in Wonderland, se pierde tot ce am real, dispare in neant, iar magia din Wonderland functioneaza numai pe baza realului, astfel, stricandu-se tot!

Error 404

Dear Tech Support,

Last year I upgraded from Boyfriend 5.0 to Husband 1.0 and noticed a distinct slow down in overall system performance, particularly in the flower and jewelry applications, which operated flawlessly under   Boyfriend 5.0.

In addition, Husband 1.0 uninstalled many other valuable programs, such as Romance 9.5 and Personal Attention 6.5, and then installed undesirable programs such as NBA 5.0, NFL 3.0 and Golf Clubs 4.1.

Conversation 8.0 no longer runs, and   Housecleaning 2.6 simply crashes the system.

Please note that I have tried running Nagging 5.3 to fix these problems, but to no avail.

What can I do?

Signed,

Desperate.

Dear Desperate,

First, keep in mind, Boyfriend 5.0 is an Entertainment Package, while   Husband 1.0 is an operating system.

Please enter command: ithoughtyoulovedme.html and try to download Tears 6.2 and do not forget to install the Guilt 3.0 update.

If that application works as designed, Husband 1.0 should then automatically run the applications Jewelry 2.0 and Flowers 3.5.

However, remember, overuse of the above application can cause   Husband 1.0 to default to   Grumpy Silence 2.5, Happy Hour 7.0 or Beer 6.1.

Please note that Beer 6.1 is a very bad program that will download the Farting and Snoring Loudly Beta.

Whatever you do, DO NOT under any circumstances install Mother-In-Law 1.0 (it runs a virus in the background that will eventually seize control of all your system resources.)

In addition, please do not attempt to reinstall the Boyfriend   5.0 program. These are unsupported applications and will crash Husband 1.0.

In summary,   Husband 1.0   is a great program, but it does have limited memory and cannot learn new applications quickly. You might consider buying additional software to improve memory and performance. We recommend   Cooking 3.0 and Hot Lingerie 7.7.

Good Luck Babe!

Tech Support

Sursa: Tomata cu Scufita

What to do, what to do...

Eu sunt o persoana foarte nehotarata. Cred ca e al treilea post pe tema asta deja. Si daca nu v-a umezit primul in care nu stiam ce drum de caramida galbena apuc spre viitor si cateva dorinte, sau al doilea care e ala bala portocala, acesta e continuarea si sper ca si sfarsitul ca deja sunt satula sa ma repet. Dar obisnuiesc sa ma plang pe aici, pentru aia am inceput sa scriu, asa ca poate pe viitor cand o sa fiu iar nehatarata/nemultumita o sa apara altceva mai interesant scris dar cu acelasi miez.
In acest post subliniez faptul ca aceasta nehotarare a mea se datoreaza faptului ca sunt nemultumita ca persoana si e ca o boala ( rich and spoiled bitch disease). Asta e pentru ca imi permit luxul de a crede ca pot sa fac alegeri, desi asta ar intoarce lumea pe dos, daca lucrurile s-ar misca in functie de nemultumirea/nehotararea mea. Daca e alba vreau neagra, daca as avea neagra insa nu mi-ar placea, as vrea si alba. As vrea sa caut o combinatie, dar oricat as spala hainele albe cu cele negre tot nu se decoloreaza sa ajunga la un gri de care sunt multumita. As vrea sa fie cum vreau eu. Sa pot face ce vreau, cand vreau, cum vreau. Lucrurile pe care le vreau sa se intample cand si cum vreau.
Dar poate e doar o stare de plictiseala datorita verii. Vara am o mare energie pe care vreau sa o consum pe anumite activitati. Nu spun ca duc lipsa de ele, dar vreau mai mult, cel putin cat mai tine vara pana sa revina starea de lene. Am fost la festivale: Electric Castle si Peninsula (unde nu am facut bungie jumping. voiam si nu voiam). Am fost la mare: plaja, balaceala, jocuri, bere, plimbari, flash tower... Am avut si iesiri in oras interesante si nopti albe. Dar cu toate acestea, nu sunt multumita.
In fond e in firea mea, sunt femeie si am menirea sa complic treburile. Konichiwa bitches!

Vanilie

De curand am citit trilogia 50 shades of grey. Si nu am de gand sa fac o recenzie. Doar vreau sa spun ca m-a umplut de sentimente si simtiri ingropate adanc din cauza confortului din relatia mea care e asa warm and bright. Mi-am dat seama ca ii lipseste niste umbre mai intunecate. Dar cum sa le aduc in relatie? Nu pare deloc stilul lui. Si chiar daca vorbim despre tot si suntem foarte deschisi in tot, nu stiu cum sa pun problema sa nu se simta el ciudat sau demasculinazat. Eu sunt flower power la suprafata, fetita dulce, cuminte, buna, empatica, dragostoasa. Dar pe dinauntru sunt o bestie, o bestie care vrea sa sfasie tot, mai ales cand vine vorba de partea mea sexuala. Mereu imi doresc mai mult, nu sunt niciodata multumita, sau cel putin mi se pare ca ma multumesc cu putin. Imi place ce e incitant, imi place nasty. Am avut parte de o perioada in care mi-am manifestat aceasta parte atat sexual cat si senzual, prin flirturi. Simplul fapt ca dadeam baietii gata cu niste vorbe ma facea sa ma simt foarte puternica. Nu aveam nevoie de mai mult. Si acum stiu ca sunt dar mi-e dor sa imi exercit acea putere. Si pe el pare ciudat. Nu din partea mea. El reactioneaza ca si cum m-as prosti si m-a dezarmeaza el pe mine. Poate mi-am pierdut abilitatile, sau poate nu le-am avut niciodata asupra lui. Caci el a venit usor, si l-am avut usor. Nu a trebuit sa lupt pentru el si am stiut totdeauna ca e acolo. Nu a fost niciodata vorba de flirturi sau lupta sau seducere. Si mi-e dor sa seduc. Mi-e dor sa ma simt puternica prin acest fapt. Vreau sa imi dezlantui bestia si vreau sa o fac cu el. Vreau sa trecem de aceasta zona de comfort si sa ajungem la un discomfort sexual. Sa il dezarmez. Sa se joace cu mine. Sa ne ranim fizic pentru a atinge apogeul. Sa ne contopim intr-o lume noua plina de placere. Mai multa placere.Pentru ca vreau mai mult decat vanilie. Vreau sa fie ceva diferit. Vreau sa il scot din armura lui de plus si sa ii placa asta. Dar cred ca ii e prea frica de necunoscut. Sau nu stiu sa fac asta si o sa dau gres fiind neindemanatica. Vreau sa fac asta atat pentru placerile noastre, caci sunt sigura ca o sa ajunga si el la stadiul de placere intensa odata ce v-a ajunge sa cunoasca colturile intunecate ale mintii mele, cat si pentru a depasi aceasta frica. Vreau sa nu mai imi fie frica sa actionez. Sa imi pot arata partea salbatica. Sa ma cunoasca cu totul in timp ce sunt a lui.

O zi pentru Annia! :*

Annia e labradorul meu negru. In 16 aprilie a facut un anisor ( de om). Nu mi-am permis atunci sa fac nimic special, din pacate nici sa ii cumpar un treat si seara am lucrat. M-am simtit foarte prost din cauza asta si de aia am hotarat ca atunci cand se face mai caldut afara o scot pe Annia la o plimbare mai lunga pana in centru. In sfarsit a venit caldura, soarele a inceput sa zambeasca si s-a infaptuit miracolul sa am liber 2 zile la rand asa ca am decis sa o duc pe annia la somes. I-am sarbatorit ziua azi. Am inceput cu niste cadouri. Am dat o fuga pana la Cora de unde i-am cumparat o zgarda rosie in locul celei de metal, acum e cuminte si merge frumos pe strada! Si o lesa tip lant sa fie mai eleganta si sa inlocuiesc cat mai repede lesa aia albastra si murdara. I-am cumparat si niste macare tip biscuiti cu calciu si niste treat-uri de ros. Ce frumos arata fetita mea cu zgarda rosie ! Am mersin aventura de ziua ei . Am ajuns la somes unde a inotat pentru prima data in viata ei. Chiar am fost curioasa sa vad ce reactie are fata de apa, chiar daca initial nu asta era planul. Mai intai a intrat in apa asa putin cu picioarele sa se ude de caldura si a iesit, nu parea sa o atraga foarte tare ambianta oferita de balaceala. Dupa ce ne-am mai plimbat putin si a mirosit ceva catei care facusera baie, a simtit probabil izul de libertate pe care ti-l ofera apa cand te scalzi in ea si a simtit trairile tuturor cateilor care s-au aventurat in apa si a zis: "Trebuie sa fac si eu baie!". Am coborat cu ea scarile si nu a mai stat pe ganduri si s-a aventurat in apa. Ce dragut inoata! Apoi am dus-o in centru pe terasa sa fie admirata de prieteni si sa primeasca multa atentie in timp ce se bucura de luminile Clujului noaptea, necunoscute pana acum.
La multi ani! :*

The Prince of pop art

Asa a ajuns sa fie denumit Andy Warhol,un ilustratorul de revite glossy care a devenit cel mai influent artist al celei de-a doua jumatati a secolului 20. Un artsit de geniu, un comercial pus pe glume in culori stridente care a transformat visul american intr-o realitate incontestabila.

Andy a debutat ca si grafician de reclame, a facut ilustratii pentru revistele de moda si a decorat vitrinele magazinelor. A ajuns sa fie remarcat destul de repede. Odata cu acest fapt a inceput sa expuna in galerii de moda si sa frecventeze cercuri inalte.
La inceputul anilor '60, Warhol a inceput sa picteze, dar asta nu inseamna ca a renuntat la estetica reclamei. Este cunoscut pentru intierea sticlelor verzi de Coca- cola si a conservelor de supa Campbell pe care le-a ridicat la rangul de capodopere pop art, numai in ideea ca arta trebuie sa fie accesibila.

"What's great about this country is that America started the tradition where the richest consumers buy essentially the same things as the poorest. You can be watching TV and see Coca-Cola, and you know that the President drinks Coke, Liz Taylor drinks Coke, and just think, you can drink Coke, too. A Coke is a Coke and no amount of money can get you a better Coke than the one the bum on the corner is drinking. All the Cokes are the same and all the Cokes are good. Liz Taylor knows it, the President knows it, the bum knows it, and you know it."

Chiar daca dadea dovada de o imaginatie abundenta in arta sa, cand era vorba sa se exprime verbal, Andrew Warhola,pe numele lui intreg intriga audienta cu declaratii de genul „sunt foarte superficial“ sau „prefer sa raman un mister“. Deasemenea Warhol nu a fost deloc generos cu jurnaliştii. Obişnuia să spună că articolele nu trebuie citite, ci măsurate în centimetri.În 1980 încă mai susţinea că ar fi virgin, dar unul dintre biografii săi a descoperit că figura în registrele unui spital unde îşi tratase o boală cu transmitere sexuală în anii '60. Cu toate astea niciciodată nu a încercat să-şi nege homosexualitatea.

Andy deschide pe Lexington Avenue din New York, The Factory, studioul-fabrică, unde portretele unor celebrităţi ca Marilyn Monroe, Elvis Presley sau Elizabeth Taylor apar pe bandă rulantă, unde elitele avangardei newyorkeze îşi dau întâlnire, unde petrecerile par să nu se termine niciodată, nici drogurile.





cine e?
ce

Era un extravagant cu 200 de peruci şi o colecţie de ceasuri Rolex
Se îndoia că a fost vreodată capabil să iubească


ce a facut?

A distrus tipare şi a creat altele
a transformat visul american într-o realitate incontestabilă
a abuzat de tot ce ofereau anii '60
abuzează de produse de larg consum
Andy devenea The Prince of Pop Art şi deschidea The Factory, cel mai faimos studio al unui artist din toate timpuril
 folosindu-se de simboluri capitaliste în loc să se folosească de emoţii?
Decorează vitrinele caselor de modă,
Obişnuia să spună că articolele nu trebuie citite, ci măsurate în centimetri.
colecţionar înrăit, aduna tot ce-i pica în mână, de la antichităţi şi opere de artă la bijuterii sau jucării.


Schite:
În vara lui 1962, Andy Warhol expune la Ferus Gallery din Los Angeles.Susţinătorii expresionismului abstract, curent care dominase arta americană de după război, nu se abţin de la comentarii maliţioase. Este marele debut al lui Warhol în pop art şi al pop art-ului în America.

Hotărât să devină un mare pictor, oferă 50 de dolari pentru o idee unui prieten, iar acesta îl sfătuieşte să picteze ce-i place cel mai mult

deschide în acelaşi an, pe Lexington Avenue din New York, The Factory, studioul-fabrică, unde portretele unor celebrităţi ca Marilyn Monroe, Elvis Presley sau Elizabeth Taylor apar pe bandă rulantă, unde elitele avangardei newyorkeze îşi dau întâlnire, unde petrecerile par să nu se termine niciodată, nici drogurile.

Pictează scene comice, bani, vedete, produse de larg consum, sinucideri, accidente şi dezastre, tot ce ţine de societatea americană în care trăieşte, nu-i scapă nimic, nici măcar scaunul electric, şi trasează o filosofie a noii mişcări artistice al cărei promotor a devenit peste noapte.

Anii '60 sunt cea mai creativă perioadă din cariera lui, sunt anii în care visul american era pe buzele tuturor, iar Andy Warhol întruchipa materializarea acestuia

Bob Dylan, Lou Reed, Truman Capote şi Mick Jagger erau nelipsiţi de la The Factory, a cărei atmosferă dominată de amfetamină şi superstaruri va deveni legendară. Tot aici îşi făceau apariţia Salvador Dali sau Allen Ginsberg, David Bowie sau Joe Dallesandro, tânăra creatoare de modă Betsey Johnson şi mulţi alţii.

În anii `80 Warhol deja îşi mutase reşedinţa de noapte la celebrul Studio 54 de pe West 54th Street, unde mai puteau fi văzuţi Bianca Jagger, Diana Ross, Elton John, Donald şi Ivana Trump, Truman Capote, Margaux Hemingway etc.


Obişnuia să spună că articolele nu trebuie citite, ci măsurate în centimetri.

Niciodată nu a încercat să-şi nege homosexualitatea.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Andy_Warhol