duminică, 10 august 2014

Sluflet amanetat

He broke me....si nici macar nu e vina lui, e doar picatura care a umplut paharul. O picatura care nici nu voia sa curga acolo. O picatura care a aterizat peste multe altele si a imprastiat speranta.
Nu mai cred in iubire. Cel putin nu pentru mine. Vad iubirea altora si ma bucur pentru ei chiar daca stiu ca defapt ceea ce vad eu e doar suprafata care mereu pare roz. Sunt o sadica stiu. Dar desemenea stiu ca toata lumea credea ca sunt foarte bine cu a, cand defapt noi nu mai eram...sau eu nu mai eram,haha pana si el credea. Deci de ce nu as fi sadica?
Poate sunt pedepsita sa nu mai fiu iubita, chiar daca asta e tot ce imi doresc. Si de cate ori mi se pare ca am gasit pe cineva pe care sa iubesc, dau peste cineva care e incapabil momentan sa o faca. Cum ii gasesc oare? Nu sunt genul care se indragosteste la prima vedere a unui chip frumos, ci sunt atrasa de suflete frumoase ca un magnet. Dar aceste suflete frumoase sunt mereu devastate de o iubire din trecut care le ocupa tot si nu mai e loc pentru mine. Sunt doar o trecatoare prin cearceafurile lor care miros a dezamagire. Pentru ca de fiecare data cand am facut dragoste cu acest gen de oameni, a fost doar trup, lasand sufletul deoparte dezamagit pana si de propriai existenta ca el nu a fost luat in calcul.
Ar trebui sa iti faci asigurare la suflet, imi spune el. Recuperarea e scumpa si devine din ce in ce mai imposibila. Dar si el ar trebui sa puna un semn pe usa lui de la dormitor:"Lasa-ti sufletul afara si intra in lumea pacatelor trupesti. "

Niciun comentariu: