miercuri, 13 noiembrie 2013

Scrisul

Pentru a compune trebuie doar sa incep sa scriu, un cuvant, o propozitie, o fraza, un argument, alineat, si asa ajunge un paragraf din ceva spectaculos creat de mintea mea. Ma intreba o prietena de ce las talentul si inspiratia sa se risipeasca si nu am stiut ce sa ii raspund, doar am ridicat din umeri cu o unda de melancolie si vinovatie. As putea sa compun atatea fantezii cate galaxii sunt, dar nu o fac pentru ca doar le-as incepe si nu le-as mai termina. Am in prezent inceputa o poveste si neterminata si m-am hotarat ca pana nu o termin, nu incep altele. In schimb scriu despre mine, ce ma roade, suferintele si nehotararile mele. Cumva sper ca prin scris ma vindec si nu sper degeaba. In scris gasesc liniste si in scris ma descarc. Se intampla sa fim nervosi pe moment si atunci sa aruncam lucruri, sa zbieram, sa plangem chiar de nervi, dar ce se intampla cand se aduna mai multe greutati psihice? Mai ajuta cele mentionate mai sus, decat poate plansul? Pe mine doar scrisul ma auta. Scrisul parca imi foarmeaza o alta carare in directia in care ar trebui sa o iau si felul in care ar trebui sa fiu cu fiecare litera pe care o scriu descriind situatia precedenta.
 Scrisul pentru mine e cararea din caramizi galbene din OZ, pe care daca il urmez, intalnesc o gramada de chestii interesante, invat si ma cultiv. Iar cand ajung la capatul cararii, ajung si la punctul maxim de pe lista mea de lucruri de facut intr-o viata si anume evolutia spirituala. Cu asta am avut o revelatie. Imi place sa scriu, ador sa scriu, sunt facuta pentru a scrie. Ecuatii matematice, probleme istorice, filozofii fabuliste, toate iau viata in scris. De ce sa ma opresc din scris doar pentru ca lumea nu mai valoreaza cititul cum il valora odata. M-am descurajat, cand am vazut cum lumea scriitorilor se duce incet incet pe rapa, devine un hobby, din cauza ca nu poate fi o sursa de intretinere, cu toate ca ar putea fi o cariera. Am zis sa incerc ceva mai modern cum e jurnalismul, dar ce sa va spun...cumva nici aici nu se mai pune accentul pe scris, televiziunea e noul jurnalism. Bucurosi sunt insa cei care au prins un job online bine platit. Desi majoritatea articolelor scrise online sunt scrie de tineri studenti in practica sau voluntari, care si ei s-au dat batuti si fac din scris un hobby. Eu nu o sa ma dau batuta. O sa imi temrin cartea, si apoi inca una si inca una. O sa am trei carti sa aiba de unde sa aiba editura de unde sa aleaga.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Alice in wonderland

Cumva am fost atrasa intr-un portal. Luminite, culori, promisiunea unei aventuri pe cinste si a unor explozii de sentimente m-a atras ca un magnet. Am intrat in Wonderland pentru a ma distra, pentru a mai incita viata triviala pe care o duceam. O viata frumoasa calma, buna de altfel. Desi stiam ca e gresit, stiam ca faptele mele ar putea sa aiba repercursiuni nu foarte frumoase, si ca s-ar putea sa ranesc in calatoria mea atat pe mine cat si persoane care nu ar fi meritat asta. Dar de dragul aventurii, de dragul de a incita lucrurile am luat-o pe drumul magic. Privind inapoi e greu sa delimitez si sa desenez o harta a simtirilor pe care le-am trait. Dar sunt puncte magice care inca isi pastreaza savoarea inconfundabila si pe care le simt si acum foarte puternic. Am inceput prin a prelua controlul si in acelasi timp ma lasam purtata de evenimente. Era greu sa amestec aceasta lume utopica cu lumea reala si sa le combin pe amandoua fara a se produce o coliziune de uriase proportii. A fost mai greu psihic, decat fizic, nu puteam sa am doar utopia. Era ori viata normala, ori umpic de combinatie. Dar am gasit mixologia buna, sweet & sour feelings, baza fiind petrecerile, care era acoperirirea mea pentru celalalta lume, si un top de discretie. Din pacate parerile au fost impartite si juriul a deliberat. Nu am pus destul top si riscam sa fiu descoperita. Totodata s-a strecurat si un alt ingredient nedorit, constiinta. Eu nu voiam sa stric ce aveam inainte, desi nu mergea cum voiam, voiam doar sa condimentez putin cu magie. Si cumva dupa un drum plin de intamplari fericite sau nu, constiinta a batut la usa: "Cioc,cioc, e timpul sa te trezesti si sa mergi acasa!" Daca totul a fi mers cum mi-ar fi placut mie, constiinta mea inca hiberna linistita, dar faptul ca a trebuit sa ma lupt cu atatea si sa ma enervez intens de fiecare data sa obtin un gram de magie, cumva au deranjat-o din somnul ei. Nu spun ca nu a meritat, caci si acele grame de magie, au fost profunde si mai mult decat ma asteptam. Plus ca eu sunt de parerea ca orice experienta buna sau rea isi lasa un impact asupra ta si asa putin cate putin acumulezi intelepciune. Dar e cazul sa ma intorc acasa. Sa las totul in urma ca o amintire frumoasa si sa imi reiau viata insipida dar calma si lipsita de tornade. Sunt putin melancolica sa renunt la ceva ce imi place, dar recunosc efectul de sevraj si stiu ca pot sa trec peste, deoarece nu ar fi prima data. Daca mai raman in Wonderland, se pierde tot ce am real, dispare in neant, iar magia din Wonderland functioneaza numai pe baza realului, astfel, stricandu-se tot!