marți, 30 noiembrie 2010

My mind is running out


Seara cand ma pun in pat, sunt in izvor de inspiratie. Mereu imi vin idei, si suna asa bine, as putea sa scriu 4,5 posturi fara sa aiba legatura intre ele, toate asa interesante. Dar totodata cu inspiratia vine si lenea. Lenea de a ma deplasa pana la laptop, de a-l deschide, de a scrie pe el, pun pariu ca as uita cum voiam sa scriu despre subiectul respectiv... Mi-e lene si sa scriu pe foaie, parca se duce farmecul. De obicei folosesc foaia cand am nevoie de inspiratie. Pe foaie incep sa scriu fara inspiratie. Ea vine pe parcurs. Mintea mea apreciaza arcuielile pe care le face creionul si joaca lui cu umbrele, cum poate lasa in urma lui o intreaga istorie, cat de usor e sa scri. Astfel, emotia pe care o transmite jucausul instrument de scris imi da o stare de bine , iar starea de bine vine cu inspiratia. Cuvant dupa cuvant si se creaza o minunatie.

Dar asta e noaptea. Ziua mintea mea e prea agitata si pierduta. I need peace.

luni, 15 noiembrie 2010

Singuratate

Eu care din totdeauna m-am temut de singuratate, am ajuns singura. Incetul cu incetul am indepartate pe toata lumea de langa mine. Am inceput cu planeta, lume de care nici nu stiu ca exista. Apoi lumea din jur pe care o vad dar nu o cunosc. Mi-am indepartat cunoscutii pe motiv ca nu-mi erau prieteni, fara a le da sansa sa ajunga. Apoi incetul cu incetul mi-am indeparatat prietenii. M-am indepartat si de familie. M-am indepartat chiar si de cea mai importanta persoana pentru mine. Am ramas doar eu. Intr-un lac secat de lacrimi. Am ramas stearpa, fara sentimente. Fara a avea ce darui, fara pic de suflet. Toti pe care i-am izgonit de langa mine, eu luat cu ei partea de sentimente pe care le-o ofeream eu. Cel plecat ultimul a luat cel mai mult, caci lui i-am oferit cel mai mult. Acum nu mai am nimic. E bine, organismul se reface in timp, insa nu stiu daca voi supravietui pana la refacere. De unul singur, nu reuseste nimeni.