I go way to far with "perfect doesn't exist"
Mi se pare ca sunt prea indulgenta si accept prea multe datorita acestui concept. Sunt genul de persoana care ia mereu partile frumoase dintr-un lucru, ceea ce nu e neaparat o chestie rea, dar de multe ori fac prostia de a ignora complet partilele rele, lucru care poate duce la repercusiuni.
Ma multumesc cu putin, pentru ca asa am fost invatata. De fiecare data cand cineva imi spune "meriti mai mult", nu mi se pare ca mi se potriveste. Stiu ca merit ce e mai bun dar ma multumesc cu ce primesc.
In fond e karma. Cat dau atat primesc. Insa in viziunea celorlalti karma ma cam fraiereste.
Poate ar trebui sa incep sa fiu mai pretentioasa in ceea ce ma priveste si sa iau in considerare ce e la nivelul meu si ce nu. Dar in fond, de unde sa imi dau seama care e nivelul meu cand am fost invatata cu putin?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu