He broke me....si nici macar nu e vina lui, e doar picatura care a umplut paharul. O picatura care nici nu voia sa curga acolo. O picatura care a aterizat peste multe altele si a imprastiat speranta.
Nu mai cred in iubire. Cel putin nu pentru mine. Vad iubirea altora si ma bucur pentru ei chiar daca stiu ca defapt ceea ce vad eu e doar suprafata care mereu pare roz. Sunt o sadica stiu. Dar desemenea stiu ca toata lumea credea ca sunt foarte bine cu a, cand defapt noi nu mai eram...sau eu nu mai eram,haha pana si el credea. Deci de ce nu as fi sadica?
Poate sunt pedepsita sa nu mai fiu iubita, chiar daca asta e tot ce imi doresc. Si de cate ori mi se pare ca am gasit pe cineva pe care sa iubesc, dau peste cineva care e incapabil momentan sa o faca. Cum ii gasesc oare? Nu sunt genul care se indragosteste la prima vedere a unui chip frumos, ci sunt atrasa de suflete frumoase ca un magnet. Dar aceste suflete frumoase sunt mereu devastate de o iubire din trecut care le ocupa tot si nu mai e loc pentru mine. Sunt doar o trecatoare prin cearceafurile lor care miros a dezamagire. Pentru ca de fiecare data cand am facut dragoste cu acest gen de oameni, a fost doar trup, lasand sufletul deoparte dezamagit pana si de propriai existenta ca el nu a fost luat in calcul.
Ar trebui sa iti faci asigurare la suflet, imi spune el. Recuperarea e scumpa si devine din ce in ce mai imposibila. Dar si el ar trebui sa puna un semn pe usa lui de la dormitor:"Lasa-ti sufletul afara si intra in lumea pacatelor trupesti. "
duminică, 10 august 2014
Sluflet amanetat
marți, 5 august 2014
Maguri Outdoor eXperience
Ii spuneam prietenei mele, in drum spre MOX, ca petrecerea e o stare de spirit, ca entuziasmul. Apare in locul potrivit si la momentul potrivit. Nu am mai stat sa detataliez ca am fost acaparata de peisajele pitoresti. Stateam si ma minunam de frumusetea stancilor care intepau cerul cu putin nori frumosi formati de parca era prima data cand vazusem asa ceva. Am ramas asa captivata de peisaje ca m-am decis ca ala e locul care ma va inspira pentru cea mai frumoasa capodopera a mea. Mi-a venit mie ideea mai demult dupa ce termin prima carte, cea la care lucrez acum, sa scriu o a doua despre un taram magic cu zanite, spiridusi si alte personaje fantastice. Iar acela e taramul magic despre care vreau sa scriu.
Daca pornisem de acasa cu party mood on, cand am iesit din cort dimineata dupa un somn bun, am trecut in starea aia de relaxare in care te bucuri de tot ce inseana natura si nu vrei nimic mai mult. Cald fiind mi-am luat patura si m-am intins la soare pe un camp plin cu flori si afine. Mai papam cate o afina acrisoara in timp ce imi faceam coronita, minunandu-ma in continuu de peisaj. Tot ce ma puteam gandi e cat de frumos e sa stai asa intins pe iarba si sa privesti norii. Oare cati mai facem asta? Cand eram mica vara dormeam sub marul din gradina, cu mirosul de iarba proaspat cosita de bunicul meu.
Am simtit in sfarsit dupa mult timp conectarea cu natura care nici nu stiam ca mi-a lipsit. Marea ramane prima mea iubire dar pot sa zic.ca are competitie serioasa. Poate si compania de la festival. Asta da festival! Mi-a placut mai mult decat Electric Castle pentru ca nu a fost vorba doar de muzica, cat a fost vorba de socializare si relaxare la hamace, waterslide si in fata la scena. Si cand ma gandesc ca totul a inceput cu o zi de nastere. Baietii din organizare au facut o treaba de milioane. Au creat ceva exceptional, daruindu-ne tuturor umpic de magie de la natura.
La mox m-am regasit, ca numai eu stiu cat de dezechilibrata era in ultimul timp, si cat de departe m-am simtit de spiritul meu asa cum il cunosc. M-am prabusit de atatea ori si m-am ridicat nesigura cata sa pic iar. Dar toata deconectarea de probleme,stresuri, neajunsuri. Acea relaxare m-au facut sa realizez cat de putin imi trebuie sa fiu implinita si cate de simple sunt lucrurile. Mox va fi mereu o parte din mine si la propriu pentru ca din banii castigati lucrand acolo, imi reconditionez tatuajul mult visat si dorit.
This was my Maguri Outdoor eXperience.
miercuri, 28 mai 2014
Metafora unei non-relatii
marți, 25 martie 2014
Dog love
We can't responded John, don't you see the sign says NO PETS ALLOWED.
Aah that sign, said Jim don't worry about it and taking out a pair of sunglasses, he walked up to the door.
As he tried walking into the restaurant he got stopped at the door, sorry no pets allowed.
Can't you see said Jim I am blind, this is my seeing eye dog. But it's a doberman pincher, who uses a doberman pincher as a seeing eye dog? the man asked
Oh, Jim responded you must have not heard, this is the latest type of seeing eye dog, they do a very good job.
Seeing that it worked, John tried walking in with his Chihuahua. Even before he could open his mouth, the doorman said don't tell me that a Chihuahua is the latest type of seeing eye dog.
Thinking quickly John responded in a angry voice You mean they gave me a Chihuahua?
luni, 24 martie 2014
My soul is broken
Iar gandurile mele, cum le dau putina ascultare intr-un moment de liniste, incep sa ma mustre, sa ma certe, sa isi verse toate indignarile intr-un mod cat mai devastator posibil. Si ce e cel mai rau e ca le dau dreptate dar nu pot face imic deocamdata sa le schimb. Sunt prinsa in situatii dificile, obositoare, care nu numai ca nu ma fac fericita, dar nici nu imi plac, nu mai imi plac deloc, de aici toate gandurile mele negative. Sunt nevoita sa ma complac in aceste situatii inca o perioda, dupaia o sa apara o schimbare in peisaj. Dar pana atunci mai pot oare sa stau intr-un moment de liniste? mai pot sa dau liber gandirii? Mi-e frica ca o sa ma doboare mai mult lupta interioara ca nu am facut ceva decat aceste conflicte.Dar pana la urma nu am mai fi oameni daca nu am fi noi si contrariul nostru.
miercuri, 26 februarie 2014
Floating
joi, 19 decembrie 2013
Scrisoare de ne-adio
miercuri, 13 noiembrie 2013
Scrisul
Scrisul pentru mine e cararea din caramizi galbene din OZ, pe care daca il urmez, intalnesc o gramada de chestii interesante, invat si ma cultiv. Iar cand ajung la capatul cararii, ajung si la punctul maxim de pe lista mea de lucruri de facut intr-o viata si anume evolutia spirituala. Cu asta am avut o revelatie. Imi place sa scriu, ador sa scriu, sunt facuta pentru a scrie. Ecuatii matematice, probleme istorice, filozofii fabuliste, toate iau viata in scris. De ce sa ma opresc din scris doar pentru ca lumea nu mai valoreaza cititul cum il valora odata. M-am descurajat, cand am vazut cum lumea scriitorilor se duce incet incet pe rapa, devine un hobby, din cauza ca nu poate fi o sursa de intretinere, cu toate ca ar putea fi o cariera. Am zis sa incerc ceva mai modern cum e jurnalismul, dar ce sa va spun...cumva nici aici nu se mai pune accentul pe scris, televiziunea e noul jurnalism. Bucurosi sunt insa cei care au prins un job online bine platit. Desi majoritatea articolelor scrise online sunt scrie de tineri studenti in practica sau voluntari, care si ei s-au dat batuti si fac din scris un hobby. Eu nu o sa ma dau batuta. O sa imi temrin cartea, si apoi inca una si inca una. O sa am trei carti sa aiba de unde sa aiba editura de unde sa aleaga.


