In sfarsit!
Azi am avut parte de primul apus superb din anul asta. Un cer rozaliu si nori jucausi care se intindeau spre o sfera stralucitoare. Nu e cel din poza. Aparatul meu nu a avut aterii din pacate(ca de obicei cand am nevoie de el).Dar e asemanator, mai putin partea cu blocurile care nu se incadreaza in peisaj.Asa cum am mai spus, ador apusurile, as da 1001 de rasarite pentru un apus.
Metaforic, apusul ia locul sfarsitului. Odata cu apusul se sfarseste o zi, se sfarsesc sentimente si simtiri minore, se sfarsesc instincte care nu s-au materializat, se sfarsesc dorinte inecate in nostalgia neputintei. Se sfarsesc suferinte. Apusul genereaza speranta unei zile mai bune decat prezenta, usurarea ca s-a terminat ce era rau.
Dar cum toti bine stim dupa fiecare sfarsit eu un nou inceput. De multe ori insa apusul e doar o pauza, dupa el urmad o continuare mai atent analizata.
A inceput sezonul apusurilor...
3 comentarii:
ce sezon al apusurilor? eu azi am cautat cu cine sa ies la o inghetata, avand in vedere ca sunt singurica in orasul asta si nu cunosc pe nimeni, nu dramatiza cu apusurile...e prea frumos afara!!!
Pai de acum e cald afara, de acum, soarele va apune superb. si eu voi fi linistita in fiecare seara dupa ce il voi privi 8->
ce stare mi'a dat 'postarea' asta :dreamin': 8->
Trimiteți un comentariu