Odata, intr-un anumit timp, traia o fetita. Avea cam patru anisori si cam atunci incepea sa descopere lumea. Nu se putea spune ca intelegea mai multe decat ca trebuie sa asculte de "domnul acela inalt cu parul negru", cum ii spunea ea, si de "doamna aia draguta care tot timpul gatea"carora cu timpul a inceput sa ii stie de tati si mami. Nu a fost obligata de ceva anume sa asculte de ei. Era pur si simplu ceva venit din sufletul ei. Ii placea sa asculte de ei. Ii placea sa se trezeasca duminica si sa mearga la mami si la tati in pat sa se uite impreuna cu ei la Black Beauty si ii placea sa isi stranga jucariile ca atunci mami o pupa si o strangea in brate, iar tati o ciufulea cu dragalasenie si ii spunea ca daca e cuminte si asculta o sa creasca mare ca el. Era un lucru care pe fetita a fascinat-o din primul moment in care a fost rostit. Era centrul universului lor si ea stia asta. Era singurul lucru care il intelegea.
Fetita nu vorbea prea mult. Nu ii placea.Ii placea sa observe tot si sa taca pentru a vedea mai bine, se gandea ea. Voia sa observe tot si sa inteleaga tot. Insa mai avea ceva timp pana sa inteleaga ce se pentrce in viata ei. Nu a inteles nici de ce mami avea o burta mai mare. Intr-o zi mami i-a spus: "O sa ai cu cine sa te joci puiule. Mami o sa aiba un copil". Fetita a tacut si in timp ce o tinea pe mama ei de mana, coborand drumul spre bunica, se gandea ce inseamna un copil. Mami zicea ca o sa aiba cu cine se juca. Poate mami o sa-i dea o jucarie noua se gandea ea. Timpul a trecut si intr-o seara tati a luat-o si a imbracat-o frumos si i-a spus: "Mergem sa o vizitam pe mami la spital". Mami parea asa de obosita. Dar parca ceva era foarte dragut la fata ei, lucea. Dupa ceva timp in camera ei a aparut un cosulet roz si ceva era in el. Fetita a observat ca burta lui mami disparuse. Oare acolo in cosulet era jucaria noua?! Voia sa se joace cu ea daca da. Dar nu ajungea. Si cosuletul era greu si nu se clintea. Putea doar sa vada ca acolo, intre multe asternuturi, ceva se misca. Vedea ca mami lua "jucaria" si o strangea in brate si radea. Si vedea ca si tati facea la fel. Si-a dat seama ca ceva nu e in regula. Si-a dat seama ca ea era, inainte de aparitia celei fiinte, in locul ei. De ce mami si tati nu o mai bagau acum in seama si se jucau cu "copilul"? Nu-i placea deloc. Se simtea data la o parte.
Voia sa fie iar in ochi parintilor ei. Si incercase sa se joace cu ei ca si inainte, dar lor nu li se mai parea amuzant. Tot ii repetau: "acum esti fetita mare. nu mai esti de jocurile astea. Tu trebuie sa fi cuminte". "Fetita mare?!" se intreba ea. Ce inseamna lucrul ascesta. Ea nu ajunge inca la inaltimea tatalui ei asa cum el ii spusese. Intr-o zi luase lucrurile mamei si s-a gatit cu ele. Mami a vazut-o si a certat-o. Nu mai stia ce sa faca si a inceput sa planga. Cand a fost lasa`ta singura in camera cu Maria, caci asa o chema pe sora ei, s-a dus la patut si a lovit-o. Iar ea a inceput sa planga. "Ce face?! De ce face galagie?!" ea nu intelegea ce se intampla. Mami a venit tot intr-o fuga si a luat-o pe Maria in brate si a linistit-o. A certat-o foarte rau pe fetita. Parinti ei nu am mai vorbit cu ea cateva zile bune. Si daca vorbeau ea simtea ca totul e pierdut. Nu mai avea rost sa lupte pentru ei caci Maria i-a furat atentia asupra ei. Va trebui sa se multumeasca cu putin din ei.
Si asa a si facut. Nu a mai incercat nimic si se bucura cand parinti ei ii acordau putina atentie. Totul era bine pana cand a fost anuntata ca tati trebuia sa plece. Aceasta si-a condus tatal pana la felinarul din fata casei unde el s-a aplecat cat sa fie la inaltimea ei si a intrebat-o dragut: " Puiutule, tati trebuie sa plece putin, dar o sa se intoarca repede." desigur ea nu stia ca tati va fi plecat mai multa vreme, credea ca e doar pentru o seara. "Ce vrei sa-ti aduc?". Fetita s-a gandit putin iar apoi a raspuns prompt: "O maimuta si un papagal!". "Bine puiutule, asta o sa-ti aduc. Sa fi cuminte si sa o asculti pe mami." Si asta a fost. Tatal plecase. La inceput fetita nu realiza lipsa tatalui, dar cu timpul parca ceva ii lipsea. Stia ca tati nu mai era. Se intreba unde o fi si cand va veni. Cel mai mult ii lipsea cand o certa mami. Caci atunci o simtea si pe mami departe. Si se simtea neiubita. Atunci ea se ascundea dupa usa din camera mica si plangea ca ii e dor de tati. Vedea cum atunci cand ea e pedepsita sa nu se uite la televizor, mami se juca dragastos cu Maria. Si atunci se gandea ca daca tatal ei ar fi fost aici poate el i-ar tine de urat. Si atunci isi strangea in brate maimutica de plus primita de la un prieten cand a facut 3 ani. Fetita mai avuse jucari inainte dar nici una de plus. Asa ca a indragit-o din primul moment pentru ca era moale si o putea strange in brate fara sa o doara.
Peste ceva timp tati s-a intors. Si a adus cu el o mamutica. Nu un cimpanzeu cum isi imaginase fetita ca va primi, ci o maimutica Pani din Africa de sud. Si nu era chiar pentru ea. Tati isi ceruse scuze pentru papagal. "O pisica i-a mancat capul cand nu eram eu in cort". O imagine prea dura pentru un copil. Maimutica careia ii spuneau Lola, nu ii placea decat de tati. Nu le suporta pe femeile din casa, la fel cum nu le suporta nici pe fetite. A luat toata atentia asupra ei. Parca vedea cum Maria nu intelegea ce se intampla. Si asta ii dadea o bucurie diabolica fetitei. Isi spunea in gand"Ei acum vezi si tu pe pielea ta cum e." Insa asta nu a oprit-o pe fetita. Daca papagalul nu era macar sa-i castige inima maimutei. Tot o auzea pe mami cum o lauda pe Maria ca ea are o legatura speciala cu animalele. Voia sa-i demonstreze mamei si tuturor ca ea are defapt legatura aia. Ea o putea simti. Si intradevar s-a intamplat. Intr-o zi cand toti erau plecati sau ocupati cu ale lor ea s-a dus la remorca de langa marul din curtea din spate, unde locuia maimuta, si s-a uitat direct in ochii ei. Aceasta i-a raspuns la privire. Fetita a scos usor din spate o bucatica de banana. Maimuta a luat-o usor din mana ei cu degetelele ei minuscule, si apoi i-a dupa ce a mancat bucatica s-a urcat in pom si i-a adus un mar fetitei. Fetita l-a primit cu bucurie. Nu a povestit la nimeni intamplarea. Se bucura ca stia ca are pe cineva. Ca are un prieten. Insa fericirea ei a fost spulberata cand tatal ei a anuntat-o ca trebuie sa mearga la mare sa vanda maimuta. Maimuta, singurul ei prieten. Si il pierde. Si s-au dus la mare. Si au vandut maimuta. Si fetia era foarte trista. Tatal ei i-a cumaprat un catel. Care era foarte dragut si el si o placea mult pe fetita. Ea insa se gandea ca el nu e maimuta. El nu e cadoul ei de departe. Insa cu timpul a ajuns sa-l indrageasca. De fiecare data cand ii era dor isi strangea jucaria de plus care din intamplare avea foarma unei maimute, si ii trecea din suparare.
Fetita a crescut si era timpul sa mearga la scoala. Mergea in fiecare dimineata cu vecinele ei de la bloc. Prietenele ei cu care iesea dupamasa in fata sau in spatele blocul si jucau sotron. Doua fete Renata si Andutza. Si desigur Andrei si Andreea care veneau in vizita la bunici lor de la bloc. Acestia erau mai mari dar tot isi fceau timp pentru fetita. De specificat faptul ca locul unde a trait o buna perioada de timp la casa, era casa bunicii care era in celalalt capat al orasului. Fetita invata la scoala. Dar pentru parinti nu era de ajuns. Ei voiau sa fie cea mai buna. "De ce nu poti sa iei si tu numai de FB cum ia fetita vecinei?". Nu stia sa raspunda. Ea isi dadea toata silinta. Ei doar voiau ca ea sa fie cea mai buna. Si ea voia, doar ca ea voia pentru ei. Dar ei tot Mariei ii acordau atentie. Si atunci fetita s-a suparat si nu mai voia sa invete. Cand vedea ca nu are pentru cina sa fie buna a zis ca nu are rost sa-si bata capul. Desi ei o certau, ea tot nu voia sa invete. Pana intr-o seara, dupa o sedinta scolara. Tata s-a intors acasa suparat si a certat-o rau pe fetita. "Te-am avertizat ca daca mai vad un ingur I la tine in carnet nu mai ai ce cauta in casa asta. Ia-ti o bluza si o geaca si pleaca. Ma duc pana la magazin. Pana ma intorc eu sa fi plecata. Cartile le dam inapoi la scoala iar hainele ii raman Mariei cand va creste mare."(fetita era in pijamale) "Iar ea, tot la ea se gandesc"se gandea trista fetita . Aceasta s-a uitat cu privirea intristata la mama ei. Aceasta doar a taiat un colt de paine si i la dat. " Sti ca nu pot sa-i spun nimic. Cand cobori jos doar cere-ti scuze de la el si spunei ca o sa inveti mai bine." Fetita a iesit in scara blocului plangand in hohote si gandindu-se cum sa ajunga la bunica ei. Ea stia ca ei merg cu autobuzul, dar stia de asemenea ca ii trebuia bilet. Se gandea ca va cersi bani de bilet si va ajunge intr-un final al bunica ei. Dar drumul i se parea asa de lung. Nu mergea niciodata mai departe de magazinul din colt singura. plangea si plangea incontinu. Abia a reusit sa coboare un etaj, cand a vazut ca tatal ei urca. "Ei, nu ai plecat inca?","Tati, nu am unde sa merg. Te rog iarta-ma. Promit sa invat mai bine si sa nu va mai supar"."Bine hai urca". Insa si dupa ce s-a stins lumina si fetia era in patutul ei, plangea incontinuu ingrozita ca tatal a alungat-o. Se simtea foarte singura. Dar voia sa le demonstreze ca poate fi mai buna. Desi nu lua note bune pentru ei, ci pentru ea. Se gandea ca daca mai face ceva in viata nu o va face decat pentru ea, pentru ca nu merita pt ceilalti ca nu apreciaza
Si fetia a crescut si mai mult. La un momentdat s-a mutat cu parinti. Mai aproape de bunica. Nu mai avea prietenele ei de la bloc. Ce va face acum? Insa intr-o toamna dupa patru ani de asteptari, in statia de autobuz a intlnit o fetita blonda cu codite lungi ce avea fas ca si al ei doar de alta culoare. Era cu mama ei. Mamele au inceput sa vorbeasca intre ele, iar fetitele se uitau una la alta. La un momentdat fetia blondina"Servus. Unde stai?". "Servus. Uite pe straduta aia. Tu?". Blondina sa uitat si a observat ca straduta era foarte aproape de casa ei pe care la randul ei i-a aratat-o fetitei. Acestea s-au uitat una la alta si au avut acelas gand "Suntem vecine. O prietena". Si asa fetita si-a facut o prietena. Cu care a a facut multe lucruri. Se jucau de-a spioanele. Il spionau pe fratele mai mare el blondinei, cu care nu se prea intelegea. Moni spunea ca e rau si ca se bat tot timpul. Asa ca faceam tot ce ar face fetele la varsta noastra. Peste un an gasca s-a extins. Am descoperit si alti vecini. Maria a crescut si trebuia sa o ia cu ea chiar daca o considera inca prea mica si o deranja prezenta ei. Se temea sa nu`i fure si atentia de la prietenii mei. Dar nu a fost asa. Caci vedeti voi, Maria era mica si prietenii mei nu o placeau. La un moment dat stiu ca isi bateau joc de ea. Pe o parte fetita se bucura, dar pe de-o parte ii era mila de ea. Caci totusi ii era ruda. Atat o considera. Nu-i placea nici ei de ea. Tot timpul asta mica de ea ii spunea mamei tot ce facea fetita mai mare. Si fetitei nu-i placea ca nu e de partea ei. Insa nu ii placea ca ceialalti isi bat joc de ea. Stia cum e sa fie exclus. Stia cat de daramator poate fi si nu-si dorea asta pentru nimeni. Nici macar pentru ea. Asa ca si-a rugat prietenii sa o considere de-a lor si sa nu-si mai bata joc de ea. Acestia au acceptat.
Era timpul ca fetita sa treaca in gimnaziu. Gata cu inavatatoarea. De acum diriginta. Noi profesori. Noi colegi. Nou..totul. Nou inclusiv faptul ca tatal fetitei pleaca in strainatate. Ea stia ca el pleaca departe. In dimineata aia dus-o cu masina la scoala. O scoala in care nu s-a acomodat prea bine. Nu prea se intelegeau cu colegii si deja se formau grupulete. Ea voia sa apartina unui singur. Din al doilea semestru venisera 2 gemene la ele in clasa, Roxana si Marinela. Si erau dragute si toata lumea voia sa fie prieten cu ele. Populare in termeni de astazi. Ele si-au ales cate o prietena, Andreea si Alexandrina, si ele patru formau un grup. Intamplator unu dintre fetele alese era singura cu care fetita se intelgea bine, Alexandrina. Dar ea voia sa fie si prietena cu ele. Insa nu a reust sa ajunga la nivelul lor. Insa toti au crescut si grupuletele s-au sfaramat. Nu mai era altceva decat clasa a VII-a B. Ei ei nebuni care faceau tot ce le trecea prin cap. Care jucau adevar su provocare cu vecinii mai mari din VIII C. Baietii din VII B care se imbracau in uniformele fetelor in pauze. Fetele care isi faceau desene una alteia sa aiba amintiri si care erau indragostite de profesor de Educatie Civica. Ei VII- B care dadeau porecle profesorilor. Ei VII B care se temeau de profesoara de Istorie si din cauza asta doar patru au dat capacitatea din istorie. Ei VII B care au devenit VIII B si au stricat atatea in laboratorul de chimie care devenise noua lor clasa. VIIB care nu lasau pe nimeni sa bea din stropitoarea din curte pe motiv ca era in fata clasei lor si era a lor. VIIIB invingatori.
Da ultimi doi ani de gimnaziu pentru fetita care a ajuns o domnisoara, au fost ca si casa ai. Caci acasa nu era acasa. Mama ei era cu Maria, Iar ea era cu scoala si colegii. Anul de sfarsit a fost mai greu. Una dintre probleme era ca ea trebuia sa-si puna aparat dentar si nu se astepta la o reactie buna din partea colegilor care vor urma. Desi ii placea sa mearga cu mama ei sa-si faca tot felu consulatati carora nu le vedea rostul. Ii placea ca in sfarsit e doar ea si mama ei. Singurele momente dupa multi ani. In rest cand era acasa, chiar daca Maria nu era, ea tot timpul se certa cu mama ei. "Nu ai facut bine aia, sau aialalta" Era foarte geloasa. De Maria nu zicea niciodata nimic. SI de aceea se bucura de cele cateva ore ale unei zi pe luna in care era sigura ca nu o sa se certe cu mama ei. Dar asta era doar una dintre probleme. Urma capacitatea. Si mama credea ca fata are nevoie de meditatii la matematica. Asa ca i-a gasit un profesor. Fata nu-l suporta. Era si mai paracios ca si soara ei. Si mai si inflorea pe deasupra. Ii dadea multe teme si nu putea sa se concentreze la celelalte materii. Ea nu se stresa din cauza examenului. Stia ca avea sa-l treaca si nu-i pasa daca nu il trecea pentru ca ea nu mai voia sa fie aici sa vada, isi dorea sa moara. Nu mai suporta sa fie certata tot timpul cu ai ei, si era prea stresata din cauza celor ce se intamplau. Erau prea multe pentru ea. Ajunsese intr-o stare depresiva. Credea ca parintii ei se certau la telefon din cauza ei, ca tot raul din lume e din cauza ei. Voia cu ardoare sa moara, insa nu avea curajul sa se sinucida. Fata a fost crescuta intr-o familie credincioasa. Si ea stia ca nu e bine sa te sinucizi asa ca se ruga sa moara. Nu stia ca dorinta chiar s-ar putea indeplini.
Intr-o zi s-a dus cu mama ei sa-si faca niste analize obisnuite pentru o operatie de polipi. Insa analizele nu au iesit asa cum se asteptau ele. Dupa spusele doctorilor fata era susupecta de leucemie. Dupa atatia ani in care astepta sa mearga mai departe nestiind incotr-o se indreapta, se intampla asta. Au repetat analizele de doua ori in clinici diferite si de specialitate insa analizele tot la fel au iesit. Fata nu stia de rezultatul analizelor pana intr-o seara cand a auzit-o pe mama ei spunandu-i tatalui ei ca e grav. Ca e suspecta de leucemie. Desigur ea stia ce inseamna asta. I se indeplinea dorinta. Avea sa moara cum voia. Doar oare asta isi doarea?! Nu! Voia sa traiasca. Dintr-odata i s-au deschis ochi ca prin minune si a observat ca mama ei fusese mult timp alaturi de ea. si ca nu facea diferente intre ea si sora ei. A observat ca sora ei nu era un mic monstrulet, era o fetia cum era ea care avea nevoie de atentia parintilor caci era mica. Ca tatal ei o iubea enorm si ca facuse smecheria cu izgonitul din casa pentru a o face sa invete mai bine si ca dat rezultate. SI ca a invatat multe lucrui pe parcursul anilor. Chiar din certurile alea mici cu mama ei. A invatat multe. Destule ca sa fie pregatita sa inainteze in viata. Din acea cauza nu mai voia sa moara. Peste o saptamana a repetat analizele cu mama ei. Si acestea au iesit favorbail. Da! Avea sa-si demonstreze ca poate fi mai buna decat ea insasi.
Si a trecut examenul. Sigur ca da. Stia ca o sa-l treaca. A intrat la liceu. Noi oportunitati. Si surpriza ca sa vezi era in calsa cu una dintre gemene Marinela. Fiind singura fata care o cunostea dintre noii ei colegi s-au asezat impreuna in banca. Si au inceput peripitiile. Ei erau o clasa un grup. Ei erau ceva! Fata se imbraca ciudat, in stilul ei. A renuntat la el cand a aflat ca propia ei colega de banca, o barfea pe tema asta. Nu a durut-o ca o barfea. Desi nu i-a placut ca nu ii spusese pe fata. Dar fata a ajuns sa fie una normala, nu mai era dornica de a iesi in evidenta ca inainte. Dupa vacanta de vara fata a inceput sa se inteleaga bine cu Nela. Se facuse toamna si frig. Ele ieseau la film sambata seara ca era reducere. Dormeau una la alta. Luni dimineata in loc de ora de chimie la ciocolata calda. Si tot timpul la povesti. Insa totul a inceptu sa se raceasca pana la sfarsitul semestrului doi. Si s-au certat rau. Dar s-au impacat si si-au facut o noua serie de "ritualuri" si anume mici escapade la partyuri sambata seara intrun alt oras. Insa in vara asta a trait mai multe decat si-ar fi imaginat. O data cu varsta de 17 ani au vnit noi lucruri. Lucruri care s-au intamplat pentru prima data in viata ei.
