Hmm

Vocile

Cand citesc trebuie sa imi placa vocea povestitorului.


Pentru mine orice lucru citit e defapt ceva povestit de o voce.


Totdeauna cand citesc se creaza in capul meu o voce care imi sopteste frumos ceea ce citesc. Vocea se formeaza dupa impleticirea primelor cuvinte. Cu cat cuvintele sunt mai frumos aranjate cu atat vocea mi se pare mai mladioasa. Aceasta depinde si de sexul celui pe care-l citesc. Daca e cunoscut. Daca nu, dupa felul in care povesteste, imaginatia mea ii atribuie unul. Cand citesc romane sau povestiri cu dialoguri, fiecare personaj are vocea si infatisarea sa. Citind o carte, eu vad un film. De asemenea caracteristicile persoanelor care reies din intamplari ajuta laformarea vocilor


Iar blogurile, pentru mine sunt niste casetute cu voci care ma incanta:

• Grapefruits are o voce simpatica care-ti intra in suflet. Cateodata foarte aprinsa si rapida, fiind ofticata pe ce fac baietii sau ce se intampla in anumite relatii, dar foarte blanda cand ne prezinta "thoughts for everyday"
  
• Alina are vocea serioasa, foarte sigura pe ceea ce spune si adeseori ironica. E revigorant sa vezi atata siguranta.
• Cristina are vocea mladioasa de care spuneam mai sus. Se simte ca citeste mult.
  
• Ciupy. Ei bine lui nu am reusit nici acum sa ii dau o tonalitate vocii, dar daca ar fi sa aiba una ar fi aceea a unui intelept batran. Nu ca ar fi asa, dar eu in fiecare post al lui gasesc ceva de meditat.


• Pe Ribo Jeleu o cunosc si in realitate deci ii stiu adevarata voce. Insa sarcasmul din posturile ei ii condimenteaza picant vocea.


• Iar vocea Terrei abia acum mi-a ajuns la urechiuse. Ma gadila in mod placut si imi deschide o curiozitate sa vreau sa o cunosc mai bine.

O voce placuta e ceea ce face renumita o carte. Sunt curioasa ce cred ceilalti despre vocea mea.

Tatuaj

Cred ca nu a fost copil caruia sa nu ii placa tatuajele castigate la guma de mestecat sau pufuletii cu surpriza. Ce bucurosi eram cu totii cand tatuajul pe care-l castigam era cel pe care il vroia. Ne umpleam bratele si piciorusele si alte parti ale corpurilor noastre minuscule cu tatuaje in asa fel incat puteam fi luati drept niste pitici malefici care tocmai au scapat de la inchisoare.
Dar apoi faceam baita si mama avea grija de fiecare data sa ne spele bine si se ducea tatuajul:(
Ce vremuri.
Acum mi-e frica si unul sa imi fac. Bine-nteles ca ma refer la unul adevarat. Chiar imi doresc unul, insa gandul ca va fi permanent ma face sa fiu pretentioasa. Tot realizez o gramada de desene si schite, dar ajung in final sa nu imi convina nimic. Cred ca momentul in care imi voi face tatuaj va fi din cauza unei spontaneitati nebanuite.

Angajatul e pretentios

Angajatul vrea in primul rand bani. Multi, nu neaparat dupa cunostintele sau capabilitatile sale. In unele cazuri se mai asteapta si la bacsis din cauza ca si-a facut bine treaba, chiar daca in fond pentru asta e platit.
Angajatul cere timp si rabdare ca sa se acomodeze cu locul de munca. Cere iertare pentru eventualele greseli pe care le face pana se obisnuieste.
Angajatul cere respect, atat de la coechipierii lui cat si de la sef. Aici intra politica" Daca tu ma respecti si eu o fac". Angajatul care nu va respecta nu va primi la randul lui respect. Iar seful? Sa il trateze ca pe un egal.
Angajatul isi doreste un sef bun, cu care sa glumeasca, sa se simta lejer si care sa-l copleseasca cu laude si atentii. Unii dintre angajati ii vor duce de nas pe astfel de sefi.
Angajatul isi doreste ca intr-o zi sa ajunga la putere. El viseaza ca inainteaza in functie pnaa cand seful, care vede cat de capabil e angajatul, ii va ceva locul.

Nume

Nu Medelina cum îmi spune colega mamei.
Nici Madalena sau Madalina cum stâlceşte şefa care măcar încearcă să îmi pronunţe numele.
Nici cum îmi spune bucătăreasa cu dragoste, Magdalena.
Nici măcar Diana cum îmi spun restul italienilor care nu se obosesc să îmi stâlcească numele pe care sunt obişnuită să fiu strigată.
Doar Mădălina. Mi-e dor să fiu strigată aşa. Mi-e dor să mi se spună Mădă. Mi-e dor de casă.

Lift

Ce rau e cand nu am ce face. Imi debuteaza mintea ca la o nebuna. Aiurea rau de tot. Ce e dubios e ca inca nu am avut stare de paranoia. De obicei cand mi se perminte sa ma gandesc infinit ajung la paranoia. Poate sunt prea fericita sa vad si realitatea ce sa mai spun de ce e mai rau...
Oricum acum cateva zile ma gandeam la lift. Cuvantul lift ca sa fiu mai exacta

LIFT s. n. 1. ascensor. 2. instalație mecanică servind pentru scoaterea la suprafață a țițeiului acumulat în sonde. 3. (la tenis, tenis de masă, volei etc.) lovitură care imprimă mingii o traiectorie ascendentă.

Aceste cuvinte a oarecum legatura intre ele, dar ma intreb eu de ce ascensorul in engleza nu se numeste lifter si n romana ridicator. Pentru ca suna total aiurea, poate de aia. Am senzatia ca limbile sunt amestecate intre ele. Cu cat invat mai multe limbi cu atat mi se par cuvintele mai dubioase. Am inceput sa ma descurc cu italiana. Mi-am depasit chiar si problema cu inventarea unor cuvinte sau folosirea lor in limba spaniola. Inainte tot spuneam ahora (spaniola) la acum, in italiana fiind adesso, cuvant care mi se pare aiurea pentru ca ma duce cu gandul al adesea. Deci cum s-au format limbile?

Impresii

Toata lumea ma intreaba daca imi place in Italia, iar eu zambesc ridic din umeri si plec sau imi gasesc ceva de facut. Nu pot sa am o anumita parere despre Italia din moment ce nu o cunosc. Si nu o cunosc pentru ca nu am apucat sa o vizitez. Nu pot sa imi dau cu parerea nici macar despre locul in care sunt. E o statiune turistica cu hotel langa hotel, deci un amalgam de natii.
Totusi am observat anumite particularitati:
Sunt MULTE cupluri de batranei. Sot si sotie de peste 60 de ani, care sunt impreuna in vacanta. In urma cu o luna, cand eram inca in Romania, nu credeam ca mai exista asa ceva. Chiar am intalnit o doamna de 88 de ani... Acea femeie a vazut lumea schimband-se. Unii chiar s-au adaptat schimbarii, cum ar fi Bernini Fosco, azi a implinit 86 de ani, care inca invata cum sa raspunda la telefon. Bine ca stie sa danseze pe waka waka.
O alta chestie in coltul opus al varstei. Am vazut de multe ori pe strada, copii mari in carucioare. Prin copii mari ma refer la aproximativ 5 ani. Pe cand in Romania cum invata copii sa mearga, parintii le confisca carucioarele, In Italia copii isi pastreaza energia picioarelor ca se sa plimbe pe strazi la ora 23 seara (atunci e cel mai aglomerat) cand vor fi batrani. Poate romanasii nostri se satura de ata umblat, incepand in forta de mici si de aia cand sunt batrani, doamne fereste sa se ridice de pe fotoliul situat in fata televizorului.
Cafeaua aici e scurta. Cea mai scurta. O inghititura si e gata. Oh dar e buna. Mai ales capucino. Toata ziua beau. M-am si hotarat, trebuie sa imi achizitionez si eu o masina de facut expreso.
Preturile aici sunt duble fata de cele din Romania, insa la venitul pe care il au ei, sunt mici. De exemplu o inghetata e 1 euro (4 lei) in ro e aproximativ 2 lei una. O punga de seminte e 1,5 euro (6 lei) si in ro e cam 3 lei una la fel. Dar ce e pt ei un euro? O moneda pe care o poti gasi pe jos.
Ah si strazile am uitat de strazi . Sunt asa curate incat poti merge fara incaltaminte pe ele. Dar, particularitate observata si n Spania, sunt inguste scurte si intortocheate. Ca sa ajungi intr-un loc nu mai departe de 500 de m trebuie sa faci stanga si dreapta pana te imbeti de cap. De aceea cei de aici au in general masini mici sau dragutele de vespa. De cateva zile de fiecare data cand trec pe langa un pegeout 107 negru ii fac cu ochiul. Si eu o sa am unul la fel.
O alta chestie. M-am saturat pana peste cap de peste si alte vietati marine. Nu sunt genul care sa faca nazuri la mancare pentru ceea ce e, dar pentru gust fac. Nu mananc toata ziua caviar si salamuri scumpe si alte chestii de genu pentru ca sunt rare. Daca imi rasfata papilele gustative da, daca nu imi face fac nazuri. Nu spun ca aici mancarea nu e buna, dar sa mananci in fiecare zi un tip de peste si paste?! La un momentdat te mai saturi.
Cam atat deocamdata. Ciao !

Orice sfarsit are un nou inceput

Acum sunt fericita. Am scapt de bac si de tot ce inseamna liceu.
Noi cei care am dat bacul anul asta si in urma cu 4 ani capacitatea suntem generatia basmului. Atat la bac si cat la capacitate la limba si lit romana ne-a picat basmul. Celelalte 2 materii la care am avut examen au fost matematica si biologia. La mate a fost subiectul greu, iar la biologie mai ca habar nu aveam, dar m-am descurcat la amandoua si le-am luat cu nota decenta.
Nu stiu cum ar trebui sa ma simt. Tocmai s-a incheiat un capitol important din viata mea. In primul rand sunt mandra. Mi-am demonstrat mie si tuturor ca pot. Daca vreau, pot.
Urmeaza alte capitole si mai interesante poate.
Asta e un post prin care imi iau pentru putin timp la revedere de la blog si de la scris. Imi iau o mini vacanta, un fel de vacanta caci nu voi sta chiar degeaba, din care sper ca mai voi intoarce revigorata si stres free.
Arrivederci!

Maria

Cineva a spus odata ca Maria se va descurca in viata. Acum inteleg de ce, pentru ca am si eu aceiasi parere. Oricat mi-ar displacea comportamentul ei, cu ajutorul lui , ea va ajunge departe. E dura! Nu ca si mine. Eu sunt prea altruista si las prea mult de la mine. Oricat ar fi vazuta chestia asta cu ochi buni, eu o consider un defect. Maria insa, nu se lasa condusa sau manipulata. Stie ce vrea si aia face. A invatat asta cu ajutorul meu. Am manipulat-o eu prea mult si s-a cam satura, hehe.
Am incercat sa ii dau sfaturi, insa nu cred ca m-a ascultat. Cam cum faceam si eu cu ai mei, cand imi tineau teorie. Auzeam ce imi spuneau, dar ascultam doar ce vroiam si imi invatam lectia dupa cum credeam eu. Din acea cauza cred ca nici Mary nu prea asculta ce ii spuneam. Un singur lucru sper sa il asculte: "Ai grija de tine. Pentru ca nimeni nu o poate face ca si tine" De acum incolo nu o sa mai fiu langa ea ca sa o protejez si am impresia ca se vor schimba multe. Sper doar ca nu multe in rau.
Maria inca e mica. Dar va creste si va deveni o super-fata. Sper sa ii mearga bine in tot ceea ce isi propune !

black or white