Nume

Nu Medelina cum îmi spune colega mamei.
Nici Madalena sau Madalina cum stâlceşte şefa care măcar încearcă să îmi pronunţe numele.
Nici cum îmi spune bucătăreasa cu dragoste, Magdalena.
Nici măcar Diana cum îmi spun restul italienilor care nu se obosesc să îmi stâlcească numele pe care sunt obişnuită să fiu strigată.
Doar Mădălina. Mi-e dor să fiu strigată aşa. Mi-e dor să mi se spună Mădă. Mi-e dor de casă.

Lift

Ce rau e cand nu am ce face. Imi debuteaza mintea ca la o nebuna. Aiurea rau de tot. Ce e dubios e ca inca nu am avut stare de paranoia. De obicei cand mi se perminte sa ma gandesc infinit ajung la paranoia. Poate sunt prea fericita sa vad si realitatea ce sa mai spun de ce e mai rau...
Oricum acum cateva zile ma gandeam la lift. Cuvantul lift ca sa fiu mai exacta

LIFT s. n. 1. ascensor. 2. instalație mecanică servind pentru scoaterea la suprafață a țițeiului acumulat în sonde. 3. (la tenis, tenis de masă, volei etc.) lovitură care imprimă mingii o traiectorie ascendentă.

Aceste cuvinte a oarecum legatura intre ele, dar ma intreb eu de ce ascensorul in engleza nu se numeste lifter si n romana ridicator. Pentru ca suna total aiurea, poate de aia. Am senzatia ca limbile sunt amestecate intre ele. Cu cat invat mai multe limbi cu atat mi se par cuvintele mai dubioase. Am inceput sa ma descurc cu italiana. Mi-am depasit chiar si problema cu inventarea unor cuvinte sau folosirea lor in limba spaniola. Inainte tot spuneam ahora (spaniola) la acum, in italiana fiind adesso, cuvant care mi se pare aiurea pentru ca ma duce cu gandul al adesea. Deci cum s-au format limbile?

Impresii

Toata lumea ma intreaba daca imi place in Italia, iar eu zambesc ridic din umeri si plec sau imi gasesc ceva de facut. Nu pot sa am o anumita parere despre Italia din moment ce nu o cunosc. Si nu o cunosc pentru ca nu am apucat sa o vizitez. Nu pot sa imi dau cu parerea nici macar despre locul in care sunt. E o statiune turistica cu hotel langa hotel, deci un amalgam de natii.
Totusi am observat anumite particularitati:
Sunt MULTE cupluri de batranei. Sot si sotie de peste 60 de ani, care sunt impreuna in vacanta. In urma cu o luna, cand eram inca in Romania, nu credeam ca mai exista asa ceva. Chiar am intalnit o doamna de 88 de ani... Acea femeie a vazut lumea schimband-se. Unii chiar s-au adaptat schimbarii, cum ar fi Bernini Fosco, azi a implinit 86 de ani, care inca invata cum sa raspunda la telefon. Bine ca stie sa danseze pe waka waka.
O alta chestie in coltul opus al varstei. Am vazut de multe ori pe strada, copii mari in carucioare. Prin copii mari ma refer la aproximativ 5 ani. Pe cand in Romania cum invata copii sa mearga, parintii le confisca carucioarele, In Italia copii isi pastreaza energia picioarelor ca se sa plimbe pe strazi la ora 23 seara (atunci e cel mai aglomerat) cand vor fi batrani. Poate romanasii nostri se satura de ata umblat, incepand in forta de mici si de aia cand sunt batrani, doamne fereste sa se ridice de pe fotoliul situat in fata televizorului.
Cafeaua aici e scurta. Cea mai scurta. O inghititura si e gata. Oh dar e buna. Mai ales capucino. Toata ziua beau. M-am si hotarat, trebuie sa imi achizitionez si eu o masina de facut expreso.
Preturile aici sunt duble fata de cele din Romania, insa la venitul pe care il au ei, sunt mici. De exemplu o inghetata e 1 euro (4 lei) in ro e aproximativ 2 lei una. O punga de seminte e 1,5 euro (6 lei) si in ro e cam 3 lei una la fel. Dar ce e pt ei un euro? O moneda pe care o poti gasi pe jos.
Ah si strazile am uitat de strazi . Sunt asa curate incat poti merge fara incaltaminte pe ele. Dar, particularitate observata si n Spania, sunt inguste scurte si intortocheate. Ca sa ajungi intr-un loc nu mai departe de 500 de m trebuie sa faci stanga si dreapta pana te imbeti de cap. De aceea cei de aici au in general masini mici sau dragutele de vespa. De cateva zile de fiecare data cand trec pe langa un pegeout 107 negru ii fac cu ochiul. Si eu o sa am unul la fel.
O alta chestie. M-am saturat pana peste cap de peste si alte vietati marine. Nu sunt genul care sa faca nazuri la mancare pentru ceea ce e, dar pentru gust fac. Nu mananc toata ziua caviar si salamuri scumpe si alte chestii de genu pentru ca sunt rare. Daca imi rasfata papilele gustative da, daca nu imi face fac nazuri. Nu spun ca aici mancarea nu e buna, dar sa mananci in fiecare zi un tip de peste si paste?! La un momentdat te mai saturi.
Cam atat deocamdata. Ciao !

Orice sfarsit are un nou inceput

Acum sunt fericita. Am scapt de bac si de tot ce inseamna liceu.
Noi cei care am dat bacul anul asta si in urma cu 4 ani capacitatea suntem generatia basmului. Atat la bac si cat la capacitate la limba si lit romana ne-a picat basmul. Celelalte 2 materii la care am avut examen au fost matematica si biologia. La mate a fost subiectul greu, iar la biologie mai ca habar nu aveam, dar m-am descurcat la amandoua si le-am luat cu nota decenta.
Nu stiu cum ar trebui sa ma simt. Tocmai s-a incheiat un capitol important din viata mea. In primul rand sunt mandra. Mi-am demonstrat mie si tuturor ca pot. Daca vreau, pot.
Urmeaza alte capitole si mai interesante poate.
Asta e un post prin care imi iau pentru putin timp la revedere de la blog si de la scris. Imi iau o mini vacanta, un fel de vacanta caci nu voi sta chiar degeaba, din care sper ca mai voi intoarce revigorata si stres free.
Arrivederci!

Maria

Cineva a spus odata ca Maria se va descurca in viata. Acum inteleg de ce, pentru ca am si eu aceiasi parere. Oricat mi-ar displacea comportamentul ei, cu ajutorul lui , ea va ajunge departe. E dura! Nu ca si mine. Eu sunt prea altruista si las prea mult de la mine. Oricat ar fi vazuta chestia asta cu ochi buni, eu o consider un defect. Maria insa, nu se lasa condusa sau manipulata. Stie ce vrea si aia face. A invatat asta cu ajutorul meu. Am manipulat-o eu prea mult si s-a cam satura, hehe.
Am incercat sa ii dau sfaturi, insa nu cred ca m-a ascultat. Cam cum faceam si eu cu ai mei, cand imi tineau teorie. Auzeam ce imi spuneau, dar ascultam doar ce vroiam si imi invatam lectia dupa cum credeam eu. Din acea cauza cred ca nici Mary nu prea asculta ce ii spuneam. Un singur lucru sper sa il asculte: "Ai grija de tine. Pentru ca nimeni nu o poate face ca si tine" De acum incolo nu o sa mai fiu langa ea ca sa o protejez si am impresia ca se vor schimba multe. Sper doar ca nu multe in rau.
Maria inca e mica. Dar va creste si va deveni o super-fata. Sper sa ii mearga bine in tot ceea ce isi propune !

black or white

7 magic

Am furat urmatoarea leapsa de pe acest blog pt ca mi s-a parut foarte comica.

” Exact din locul în care stați acuma faceți 7 pași la stânga, ridicați privirea și priviți pentru fix 7 secunde. Apoi întoarceți-vă la computer și scrieți ce ați văzut Dacă ați văzut peretele, scrieți despre perete. Dacă ați intrat în budă, scrieți despre budă Dacă era să cădeți pe geam făcând asta, scrieți despre zbor Dar SCRIEȚI! Că doar sunteți bloggeri, ce lipsa mea de inspirație! Hai succes ! “

Deci in incercarea de a face 7 pasi spre stanga, m-am oprit la 4 caci ma blocasem in biblioteca. Nu am apucat nici sa privesc 7 secunde in sus, pentru ca blocam vederea directa spre televizor, si a inceput surioara mai mica sa faca gura. Sus era ceasul, mai excat ora 19.45. M-a pufnit rasul si m-am intors la calculator.

Leapsa merge mai departe la Alina , Strumfita, Grapefruits, Ribo. Pe Ciupy nu-l mai pun ca oricum nu le face niciodata.

Criza de timp

E o panica care ma inconjoara si care imi sopteste la ureche ca ceva rau se va intampla. Ma simt inutila si descurajata. Inca cred ca as mai putea fac ceva, dar frica ma paralizeaza. E ca un monstrulet fantomatic, cu ochii verzi malefici, care isi tine ghearele deasupra mea ca eu sa cred ca nu mai pot scapa. Imi sufla in ceafa cu respiratia lui de gheata si imi baga tot ce stiu in ceata. Incerc sa scap din acel loc infiorator si dureros printr-un moment de revenire grandios. Optimismul incearca sa incalzeasca spatiul din jur si frica fantomatica se topeste pe langa contur. Dar optimismul e mai mic, nu are puterea necesara sa distruga totul, nu reuseste sa treaca peste conceptele realismului. Si atunci frica de bucurie ca a scapat se ascunde intr-un colt, asa desfigurata cum e si astepta sa isi faca iar intrarea in a mea gandire. Trebuie doar sa isi mareasca foretele, ca de data asta cand ma va ataca sa nu poate fi intrerupta de niste simple idei ca si optimismul si increderea in sine.
Ea crede ca ma va distruge. Ce nu stie ea insa , e ca nu ii distruge decat pe cei slabi. Eu nu ma dau batuta asa usor, fac totul ca sa ii demonstrez ca se inseala cu tot ce spune, sunt intr-o lupta ascunsa cu ceea ce imi sopteste. Vreau ca peste doua saptamani cand totul se va termina sa fiu eu cea invingatoare, iar invinsa, sa fie neagra de suparare.

Happy Birthday!

LA MULTI ANISORI ! Si  cat mai multe postari pentru blogul meu. Sa imi traiesti, sa ai cati mai multi cititori . Sa fi si mai incantator decat pana acum! Multumesc ca existi pentru ca eu sa reusesc sa imi pun ideiile, sentimentele si planurile in ordine. 

Thankies:*

CE? S-A TERMINAT?

Da... S-a terminat. S-a terminat liceul. Acum nu mai sunt eleva, nu sunt nici angajata. Momentan sunt un pierde-vara! Ultimele zile parca au zburat. Cu toata agitatia notelor, a hainelor, a albumelor, a pozelor si a sonetelor, ultimele saptamani parca eu zburat.

Ce sunt sonetele ? Multi nu stiu. Multi nu au auzit de obiceiul asta.Sonetele sunt ca niste fluturase cu dedicatie si poza pe care le dai mai departe prietenilor, ele arata cam asa:

De asemenea sunt multi care nu au auzit de obiceiul serenadei. Fiecare clasa terminala se imbraca intr-o anumita culoare la sfarsit de clasa a 12-a. Si compun versuri pe ritmul altor piese. Sau isi compun propria piesa(mai rar). Noi am facut versuri pe piesa de la HI-Q - Gasca mea, pe Voltaj - Etaj 3 si pe Catalin Crisan - Daca pleci. De asemenea am mai facut niste versuri pe ritm mai army asa care au iesit super. Obiceiul consta ca inainte cu o zi de festivitate sa  defilam prin scoala intrand in fiecare clasa in timp ce ne cantam piesele. Si de asemenea si la profesori acasa, la cei care ne primesc, in decursul ultimei saptamani. Totul a fost un haos pana in ultimul moment cand am inceput cu serenada. Piesele nu erau gata, colegii nu aparea la repetitii. Dar totul a iesit super! Mai jos e clasa mea imbracata in mov si negru in timp ce mergeam cantand pe strada la profesori

Totul anul asta a fost incredibil de dubios. Eu iau anii in considerare dupa scoala, dar acum ca s-a temrinat va trebui sa ma rezum la revelion... In anul asta de scoala totul a fost impins la extrem. Am plans cel mai mult anul asta, eram super sensibila. Am invatat cel mai mult anul asta. Am absentat mult anul asta, am avut cele mai multe absente pe al doilea semestru decat anul trecut in total:)). Am avut si cea mai mare medie dintodeauna. Am luat premiul 3. M-am si laudat cel mai mult. :)) M-am certat cel mai mult anul asta. Am facut cele mai multe figuri anul asta. Am avut si inca mai am cea mai lunga relatie:D. Anul asta am iubit cel mai mult. Inca iubesc. Anul asta am exagerat cu toate. Nu stiu ce va fi in viitor. Sau cum va fi. Am doar ceva ganduri si sper sa fie asa.