joi, 18 iunie 2015

10 orase in 7 zile

Sapte este un numar cu numeroase conotatii, de la unele religioase, la unele din viata de zi cu zi. Dupa cum se stie, numarul sapte corespunde celor sapte zile ale saptamanii si celor sapte planete. Dincolo de semnificatiile sale numerologice sau mistice, cifra sapte este asociata cu diverse aspecte care ne influenteaza in mod direct: sapte note muzicale, sapte culori in curcubeu, sapte ani ca prag intr-o casnicie etc. De altfel, numarul sapte apare, sub diverse forme si sensuri in multe traditii ale lumii. La mayasi, ziua a saptea era sub semnul jaguarului, intruchipare a fortelor launtrice ale pamantului. Aceasta zi era plina de fast. In Islam, sapte este un numar fast, un simbol al desavarsirii: se vorbeste de sapte ceruri, sapte taramuri, sapte diviziuni ale iadului, sapte porti. In India, traditia hindusa ii atribuie soarelui sapte raze, iar in yoga se cunosc sapte centri subtili de forta, numite chakre.
1. UK High Ongar. Orasul de unde am pornit spre Romania. Toata excursia a inceput cu o zi mai devreme decat era zborul meu, pentru ca intr-o incercare nu prea reusita voiam sa ma sincronizez cu prietena mea, Stefisor care venea si ea in Romania. Pentru ca zborurile noastre erau spre diferite orase, ea avea zborul miercuri dimineata iar eu abia joi seara. Asadar am condus-o pe Stefisor la aeroport, si de acolo m-am dus in
2 UK Wickford la un loc tare drag mie, la restaurantul unde lucra o prietena de a mea. Locul ala incepusem sa imi fie drag cu mult inainte sa se angajeze Oana acolo. Zee, amicul meu super simpatic din Uk, imi tot povestea ce frumoasa e zona si in ziua mea libera l-am corupt sa imi arate locul. Cel mai tare a fost ca oamenii de acolo m-au primit prietenosi cu toate ca nu aveam nici o treaba cu ei. Era o mare diferenta cu ei care erau majoritatea tineri,fata de acolo unde lucram si era un un mediu in care mereu trebuia sa fiu serioasa. Life is to wild to take it seriously all the time. Asa ca pentru mine Azuma era vacanta mea. A fost super fain, am ajuns acolo, am fost cu Oana la un pub unde aveau o tablita pe perete care trebuia sa aiba un quote of the day. Fiind goala le-am sugerat eu: We travel not to escape life, but for life not to escape us. Apoi ne-am intors la cazare unde am stat in bucatarie la povesti  pana la 3 dimineata. A doua zi m-am trezit, am facut dus, m-am cremuit, m-am parfumat, aranjat, pentru ca aseara ajungeam in Romania. Si oficial aterizam in primul date cu un tip dreamy din Timisoara.  Dupa ce mi-am baut cafeaua, m-am dus la gara sa iau trenul spre urmatoarea destinatie. Mare distractie cu trollerul meu super greu care avea buzunarul de la spate rupt si tot picau lolipops din el.
3. Uk Londra. A fost doar asa de legatura intre Wickford si Luton Airport, unde trebuia sa schimb
trenurile, legate intre ele de un metrou. Cu toate ca nu o sa vorbesc acum de superbitatea Londrei in general si o sa lasam pe altadata, sau poate ajungeti voi sa va convingeti pana atunci, vreau sa mentionez doua chestii. Prima e ca o sa imi fie dor de politetea intalnita in Britania, fie ea si falsa. Aici termenul fals e folosit pentru a sublinia faptul ca oamenilor le este indusa de mica aceasta politete, si practic e meaningless. Dar tot te simti mai bine cand esti tratat cu te rog si multumesc, decat cu atitudinea de cine mi-s eu, pe care am intalnit-o mai tarziu cand am ajuns in Timisoara si am ramas cu un gust amar. Nu ca in Cluj sau in alta parte a Romaniei ar fi mai ok neaparat. Insa client service-ul din Timisoara a fost primul care a subliniat contrastul. Asa ca nu o sa ma mai plang cand aud "please" si "thank you" adaugate in limbajul uzual al britanicilor ca si emoticoanele pe messenger.
A doua chestie a fost ca la un momentdat am cerut indicatii pentru a ajunge pe peronul protrivit la timp pentru a lua trenul spre Luton, iar domnul pe care l-am intrebat si-a lasat cartea din mana din care citea in timp ce mergea, ca sa ma ajute cu bagajul. M-a intrebat unde ma duc, si am schimbat o scurta socializare, in care i-am spus ca destinatia finala o sa fie Cluj Napoca. Cu toate ca indicatile lui au fost putin eronate, si-a cerut sincer scuze ca nu m-a putut ajuta, dar dat fiind faptul ca nu m-a incurcat prea mult, nu am luat in seama acest incident si l-am salutat si eu policos, in timp ce incercam iar sa ma orientez in timp si spatiu. M-a surprins foarte placut cand mi-a urat "Drum Bun" cat putea el de bine in limba romana.
4. Uk Luton Airport. Normal ca am ajuns mult prea devreme, cu vreo 4 ore inainte sa imi decoleze avionul. Dupa ce am m-am chinuit sa caut cum sa mai pierd timpul prin aeroport pana sa scap de troller, am ajuns la security, am trecut de zona crepusculara, unde oricat de safe ai fi, tot speri sa nu fie nici un incident, fie el si din greseala, si am ajuns in zona de asteptare unde pana se deschideau portile, am decis sa ma bucur de inca un draft de guinness cu black currant. My thing in Uk. Dat fiind faptul ca nu erau mese libere, m-am asezat la una mai goala unde era doar un tip. In scurt timp ni s-au alaturat si cei doi prieteni ai lui dupa ce au cumparat un rand de bere. Eu mi-am vazut de treaba mea, mi-am scos cursurile si am incercat sa continui cu invatatul, dar nici poveste sa ma pot concentra la cat de emotionata eram ca mergeam in Timisoara, un oras nou pentru mine. Am profitat de momentul in care am fost intrerupta si am inceput socializarea cu baietii de la masa despre care am aflat ca mergeau la Amsterdam. Mi-au povestit ca acum 2 luni au fost in amsterdam si si-au cumparat bilete pentru un meci despre care au aflat abia mai apoi dupa ce si-au revenit din starea de euforie specifica Amsterdamului, ca meciul e abia peste 2 luni, asa ca se duc iar. Povestile au curs, berea s-a terminat, asa ca m-am dus la bar sa mai iau una, lasadu-mi telefonul pe masa. Mai tarziu cand eram in Timisoara am descoperit ca baietii si-au facut o poza cu telefonul meu. Nu stiu cum au facut-o dar a ramas o amintire super faina.
5. Ro Timisoara. Prima chestie faina a fost caldura pe care am simtit-o cand m-am dat jos din avion. Ah mi-era dor de casa. M-am dus sa imi recuperez trollerul si am pornit GoPro, sa surprind faza
cu pancarta. Mi-a spus ca ma asteapta cu o pancarta, si chiar ma asteptam sa fi facut ceva cu referire la brazzers, avand in vedere ultima glumita de pe facebook conform careia eu m-am aganjat acolo. Faza cu pancarta s-a anulat pentru ca a preferat sa faca curat in ManCave-ul lui, deci e de acceptat. Am ajuns la el acasa si in sfarsit am reusit sa ma relaxaz putin. Ne-am pus pe balasoarul lui afara, eu la un pahar de vin si el cu berea nefiltrata din Germania si ne-am lungit la povesti 2 h deoarece era placuta atmosfera. Dupa doua pahare de vin mi s-a facut si mie foame, asa ca m-a dus in bucatarie sa imi dea de mancare (lucru pe care facut cu mine cat am stat la el de fiecare data cand era ora mesei, ceea ce imi placea, ca eu mai uit sa mananc:)) ) ne-am dus sa dormim. Inainte de restul, vreau sa spun ca am primit o ciocolata foarte buna, pe care mi-a adus-o din Madrid, Yam Yam, you can never fail with sweets. A doua zi dupa faza cu masa ne-am dus sa ne plimbam prin oras sa imi arate Timisoara. A incercat el sa fie ghid bun, dar eu sunt asa mai pe sentimente, asa ca ce am retinut eu pe langa multitudinea de graffity-uri care face Timisoara un oras foarte colorat, a fost strada Popa Sapca, care e o strada asa de lunga ca daca intrii nu mai iesi, pentru ca pe strada aia e inchisoarea(banat joke). Ca in piata unde a inceput revolutia e o fantana faimoasa pentru faptul ca daca tineva iti dadea intalnire acolo, inseamna ca urma sa iti iei teapa pentru ca respectivul/a nu mai aparea, asta pe vremea cand nu eram asa conectati prin tehnologie. Si pubul Aethernativ. The awesomest place there. (ma rog, second most awesome, dar shhh ). In Cluj sunt o gramda de locuri faine, si e greu sa stick with one, dar acolo e locul in care se strang toti oamenii faini, si toti sunt prieteni, unii sunt de ai casei, etc. Abia asteptam sa ajung in romania si sa beau o cafea cu adevarat buna, taghet-ul era Toulouse, dar am reusit sa imi satisfac poftele in Aethernativ unde aveau ceva cafea mai speciala din Etiopia. Nice choice. Dupa ce ne incantam putin ochii la festivalul AccesArt, tranversam drumul spre pub (and we are not the chickens you're looking for to ask why)Am prins doua seri faine acolo, party pe terasa, dj cu muzica faina, oameni care socializau intre ei, nu mai conta care cu care, ce sa zic atmosfera geniala pentru mine. Per total Timisoara a fost exact ce am avut nevoie atunci.

6. Ro Cluj. Pe la 11 seara cand am ajuns la apartament, am vazut de afara cum Malina ma astepta deja cu paharul de vin roze. Am intrat ne-am imbratisat si dintr-o data hop si Mary, care mi-a facut surpriza prin dezamagire:)) (adica nu stii cum altcumva sa faci sa surprinzi persoana respectiva decat daca o convingi ca e absolut imposibil sa ii indeplinesti dorinta si dupaia paff ai surprins-o). Dar e ok, ma asteptam oricum sa faca asta ca stiu ca ar face tot posibilul sa nu ma dezamageasca. (Asa ca Mary, trebuie sa gasesti alta metoda ca asta nu mai functioneaza) Dupa ce am plimbat putin cainii am picat ca lata in pat, eram acasa in sfarsit!
7.Ro Dej nimic interesant, decat iubirea si caldura mamei. Nu sunt mamoasa, mereu am fost mai independenta de felul meu in ceea ce priveste relatia cu parintii, dar acolo nu e acasa, daca nu e si ea. Ea e esenta a ceea ce inseamna Dej-ul pentru mine. M-au adoptat alte orase, m-a adoptat lumea intreaga as putea spune, dar la Dej ma intorc pentru ea! Am stat cu ea si cu Mary la un pahar de vin, unde am avut ocazia sa devorez si ciocolata din Madrid, am depanat amintiri, chestie pe care o facem de fiecare data cand ajung la Dej. (Cred asa de rar dau pe la Dej, ca deja e sarbatoare cand ma duc, geez..)
8. Ro Gherla unde am ajuns pentru ca voiam sa fac plaja, dar nu voiam stiam ca ma plictisesc singura, asa ca m-am hotarat sa ii fac o vizita prietenei mele Joullie. Ne-am inarmat cu hamac, bere, inghetata si apa la 2l si am pornit spre cascada, ca Linn vrea sa faca si baie. Rezultatul a fost ca ne-am bronzat ca tractoristele in
timp ce am mers pana la cascada desculte cu picioarele in iarba.
9. Ro Beclean, care era oprirea mea in drum spre Bistrita. M-am dus strict ca sa o vad pe puiul meu de Zana, Rocsi. Mereu am considerat ca sa ai un copil care sa faca activ parte din viata ta, e cea mai motivationala chestie. Iti imbunatateste chi-ul categoric, cu pozitivitatea de care deboreaza si felul usor in care te invata sa privesti lucrurile. Eu nu vreau copil acum, pe un motiv ce o sa vi se para mai bullshit decat :nu sunt pregatita, vreau o cariera, imi trebuie casa, masina, sot, bani inainte, ci doar consider ca atunci cand va trebui sa apara va fi momentul potrivit in care a aparut. Iar pentru faptul asta am ales-o pe Rocsi, a carei printesa preferata e Belle.
10. Ro Bistrita. Am luat ocazia. Cand m-am urcat in masina, un baiat de vreo 5 ani, l-a intrebat pe sofer:'Tati, o cunosti?" Nu stiam cum sa ma simt in momentul ala, dar clar a sunat ciudat. Cu incredere in abilitatile mele de a cucerii copiii, si cu proaspatul antrenament, m-am intors la el si cu zambetul pe buze i-am spus: "Da, dar noi doi nu ne cunoastem. Buna eu sunt Linn, pe tine cum te cheama?"Poate abordarea mea e mai puternica pentru ca majoritatea copiiilor devin timizi dupa, sau pur si simplu lucrurile ar fi mai usoare daca comunicam altcumva si nu bagam cuvintele in cale ca si adultii. Ajunsa acolo, Am luat-o pe Andreea si pe amicul ei Paul si i-am rugat sa imi arate Bistrita, Un oras si asta nou pentru mine. Ne-am dus la o terasa si am inceput un maraton de baut, asa
chillut cum imi place mie, acum inceput cu o bere, inca o bere, dupaia ne-am dus la etaj, intr-un alt pub, sau acelasi, nu prea am inteles, mi-am luat un pahar de vin si la un momentdat am prins-o pe Andreea la bar si am zis ca hai de dragul vremurilor vechi sa bem un downtown. Pfoai ce nebunie, eu nu stiu sa fac spune barmanul, nu avem Kahlua, iti putem da Tia Maria in schimb? Trebuie sa marchez asa si cu 10% din degajarea unui esapament.. etc, intelegeti voi. Iar shotul a fost asa de oribil ca m-am ales cu o arsura de la tigara Andreei. Ah da, era misto in Britania ca nu se fuma inauntru, spun asta ca fumatoare si am stat acolo si in perioada iernii spre primavara. Dupaia am decis ca e cazul sa mergem acasa. Ne-am dat jos din taxi si am inceput sa alergam de nebune pe gazonul din intersectie ca atunci erau pornite stropitorile, ca toti oamenii normali, la ora 3 noaptea cu alcool in sange. Cand ma trezesc dimineata, imi aduc aminte ca ne-am ocupat si de drunk muchies-urile noastre inainte sa dormim, nororc ca era doar pepene. Cand imi pregateam si eu geanta ca urma sa ma sune un prieten care avea drum spre Cluj, imi dau seama ca imi lipseste portofelul. Super, ghiciti unde l-am pierdut nu? Oricat am incercat eu sa imi spun ca am tinut de el in timp ce imi faceam filmul prin iarba uda, si ca am venit cu el acasa, cumva in interiorul meu stiam ca acolo e. Asa ca am facut afise  si le-am lipit in zona aia. Afise pe care am simtit nevoia sa mentionez ca ofer recompensa, ca stiu din pacate mentalitatea majoritatii din jurul meu nu i-ar lasa lasa sa ridice un deget pentru altul daca ei nu au de castigat. Trist, dar mentalitatile pot fi indreptate in alta directie( discutie pentru alta data).  Intre timp dupa ce am asteptat vreo 3h ore sa dau de tipul respectiv, m-a suna sa imi spuna ca i s-a stricat masina si ca telefonul i-a fost descarcat pana acum. Ca o fi true, ca nu, e iertat, ca e Spiridus. Are el, his spark. Asa ca m-am dus la ocazie, unde dupa ce am stat putin intr-o ploaie placuta cu soare, m-au luat niste dubiosi cu o dacie la ocazie  pana la Dej.(eram disperata sa ajung odata la Cluj, nu imi permiteam sa fac fite) Puscau manele in spate, de mama mia, iar ei fumau in fata ca turcii, si cu toate ca erau toate geamurile deschise ca sa fie si un curent insuportabil, fumul tot pe mine venea, ca stateam in mijloc. Nu, nu puteam nici stanga, nici dreapta, erau ocupate locurile deja. Am incercat sa citesc ceva pentru examen, dar mi-am pierdut total interesul cand ajungem la Dej si acolo ploua de nu vedeai la 1m in fata. Mama ce ma fac, oriunde m-ar lasa pana sa ajung acasa, ma ud toata si nu mai pot sa plec in seara asta la Cluj. Cumva am reusit sa ma adapostesc undeva pana s-a oprit ploaia 10 min mai tarziu si am si prins ocazie spre Cluj, unde era soare si un apus superb.
That's all folks.


Niciun comentariu: