Cum ar fi sa te poti desprinde de trup si sa traiesti doar in prisma a ceea ce simti? Atunci cand inca iti mai tremura corpul de placere si zvacnesti de fericire, cum ar fi sa nu simti frigul de afara, sa nu te afecteze nuantele de gri din jur, sa nu te deranjeze greutatea hainelor... Daca nu iti inveti sufletul sa traiesca independent, sau si mai bine trupul sa iti urmeze sufletul coordonandu-se cu el, nu vei putea sa te detasezi de tot ce e in jurul tau pentru a putea pluti linistit in euforia simtirilor. Tot ce poti spea e ca planetele sa se alinieze in asa fel incat tot ce e in jurul tau sa se potriveasca cu interiorul.
Dar atunci ar mai fi oameni care zambesc in ploaie? Sau am trai dupa anotimpuri ca si pasarile calatoare, zburand din sentiment in sentiment in functie de sezon...
