luni, 20 februarie 2012

Cum am descoperit-o pe Amelie si cartea de un an

Cred ca era o zi de vara. Ce e cert e ca eram in Ploiesti si in putin timp trebuia sa ma intorc acasa, acest lucru insemnand o calatorie de 9 ore cu trenu. Daca tot eram in centru am zis sa arunc o privire la standul mare de anticariat.
Eram foarte pasionata de carti in perioada aia, defapt atunci cred ca se se sfarsea foamea mea pentru cuvintele mici si negre scrise pe pagini vechi (noi foarte rar) rasfoite de mai multa lume. Cuvintele alea care se legau unul de altul incat nu intelegeai nimic daca nu citeai pana la sfarit, de aceea nu reuseai sa renunti la carte pana nu era gata. Mi-am oprit foamea intentionat. Si acum parca imi pare rau ca am facut asta. Urma anul cu bacul si mi-am pus in cap sa nu citesc nimic inafara de cartile pentru bac, si cam asta am facut. Cu toate ca ma atrageau asa de mult titlurile sau copertile interesante ale romanelor, cum aveam chefr sa citesc luam o carte de bac sa imi potolesc foamea. Dar nu imi placea, citeam cateav randuri si renuntam. Nu era la fel. Am reusit totusi sa invat ceva pentru bac, dar in urma acestui fapt, m-am ales cumva cu anorexie fata de carti. Sper sa ma vindec repede totusi, dar asta inseamna sa prind o serie de carti foarte interesante din mai multe puncte de vedere. Carti ca si ale lui Amelie Nothomb. Daca stiti ceva carti care m-ar putea pune pe picioare nu ezitati sa imi spuneti.
Cum spuneam eram la anticariat, cand am descoperit o carte cu o coperta interesanta si titlul si mai si : Biografia foamei . Carta care avea pretul de doar 5 lei. !!! Exact asa putin, Mi-am mai gasit inca 3 carti la acelasi pret, care insa au fost prea nesemnificative ca sa le retin titlul. Aceasta carte mi-a ocupat o buna parte din drum, dar nu am terminat-o. Odata ajunsa acasa, incapatanata de felul meu, si cu hotaratea in cap, nu am mai citit cartea decat cand mai eram pe undeva pe drum, unde nu imi luam cartile de bac cu mine. Asadar, datorita timpului putin alocat, si complexitatea interpretarii cartii, mi-a luat un an sa o citesc. Dar a meritat. Caci atunci dupa ce am terminat-o, a fost perioada de dupa bac, repede repede am citit si celelalte carti ale ei, fiecare uimindu-ma din ce in ce mai mult. Amelie Nothomb ramane pe locul 1 pentru mine.

joi, 2 februarie 2012

Ce ti-e si cu examenele astea.

Dejeaba.
Sesiunea de examene sunt ca niste teze.
Daca nu mergi la cursuri si la seminarii nu ai cum sa stii. Doar daca nu esti genul de persoana care chiar retine daca invata pe de rost. Dar si asa, degeaba iei note mari in examen, degeaba ai stiut acolo daca nu intelegi nimic din ce ai memorat pe de rost.
Am inceput sa regret ca am fost asa rar pe la scoala inca de cand am aflat ca nu intru intr-un examen pentru ca nu am prezentele necesare. Dar acum regret si mai tare pentru ca eu nu sunt genul care sa invete pe de rost, NU POT! Chiar nu pot, as vreau eu sa pot. Eu trebuie sa inteleg ca sa tin minte ceva, daca nu, uit fraza si la un minut dupa ce am citit-o.
Absentele mi le-am facut din 2 motive, unul de inteles, si unul de neacceptat.
Acela pe care-l puteti intelege e ca lucram si mi se suprapuneau orarele.
Cel de neacceptat e ca nu ma duceam ca nu ma puteam trezi, ca era frig, si cel mai stupid ca nu voiam sa merg din cauza ca eram pe langa ca nu am mers nici inainte. Bull shit!
Vine semestrul viitor, care e mai scurt si sper sa ma descurc mai bine. Incerc sa imi gasesc o sluba part-time ca sa pot da pe la facultate mai des. Sper sa fie oke. Eh, o sa fie! :D

*Off topic, atata optimism in mine de da pe dinafara. Am prea multe unde pozitive. Iar cand acestea intre in contact cu cele negative se produc scantei. Cel putin asta e teoria mea pentru faptul ca ma curenteaza usa de la taxi cand o inchid, bara de la autobuz, etc... Parul nu stiu daca e electrizat caci cum e el cret si cu volum parca mereu a luat-o razna :D